trambala definitie

11 definiții pentru trambala

TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.
TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. și tranz. (Fam.) A (se) duce, a (se) muta, a (se) deplasa de colo până colo (fără rost). – După fr. trimbaler.
TRAMBALÁ, trambalez, vb. I. Refl. A se duce, a umbla de colo pînă colo (fără rost). E greu s-o vezi. Fiindcă ea n-are cupeu să se trambaleze pe ulița mare, în fiecare zi, la același ceas. C. PETRESCU, O. P. I 227.
trambalá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 trambaleáză
trambalá vb., ind. prez. 1 sg. trambaléz, 3 sg. și pl. trambaleáză
TRAMBALÁ vb. v. deplasa, muta, strămuta.
TRAMBALÁ vb. I. refl., tr. (Fam.) A (se) muta, a (se) deplasa dintr-o parte în alta fără rost. [După fr. trimbaler].
TRAMBALÁ vb. tr., refl. (fam.) a (se) deplasa dintr-o parte în alta. (după fr. trimbaler)
trambalá (-léz, -át), vb. – A umbla de colo colo (fără rost). Fr. trimbaler.
*trambaléz v. tr. (fr. trimbaler, infl. poate și de ngr. trambála, legănătoare. V. trapă). Barb. Tîrăsc de colo colo. V. refl. Mă vîntur, mă zbucĭum în coace și’n colo.
trambala, trambalez I. v. t. a duce, a muta, a deplasa II. v. r. 1. a se duce, a se muta, a se deplasa de colo până colo fără rost 2. a se deplasa în condiții dificile

trambala dex

Intrare: trambala
trambala verb grupa I conjugarea a II-a