tramă definitie

12 definiții pentru tramă

TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, folosit în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.
TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦ Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ Fig. (Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.
TRÁMĂ, trame, s. f. (Franțuzism rar) Fir întrebuințat în urzeala sau în bătătura unei țesături. ♦ Fig. Plan ascuns, intrigă, complot. Monstru cumplit, cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e pierdută. ALECSANDRI, P. III 106.
trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme
trámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. tráme
TRÁMĂ s. v. acțiune, afabulație, fabulație, intrigă, mașinație, subiect, uneltire.
TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 3. (Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].
TRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanța dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)
TRÁMĂ ~e f. livr. 1) Fir de mătase obținut prin răsucirea mai multor fire și întrebuințat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acțiune dușmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trame
trámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlți.
tramă f. 1. bătătura pânzei; 2. fig. complot: în trame sângeroase gândirea-i e pierdută AL. [Lat. TRAMA (v. destrămà)].
tra s. v. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

tramă dex

Intrare: tramă
tramă substantiv feminin