TRÁINĂ, traine, s. f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau pentru a-i determina poziția. – Cf. fr. trainage.

TRÁINĂ, traine, s. f. Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau pentru a-i determina poziția. – Cf. fr. trainage.

TRÁINĂ, traine, s. f. Parîmă ale cărei capete sînt fixate pe două corpuri plutitoare și care este tîrîtă pe fundul apei, pentru a agăța un corp înecat sau a-i determina poziția.

traínă s. f., g.-d. art. traínei; pl. traíne

traínă s. f., g.-d. art. traínei; pl. traíne

TRÁINĂ s.f. Parâmă cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau a-i determina poziția. [Cf. fr. traîne].

TRAINÁ vb. tr. (mar.) a târî pe fundul apei un cablu metalic, cu capetele fixate pe două corpuri plutitoare, pentru a agăța corpuri scufundate sau pentru a căuta obstacole submarine și a le determina poziția. (< fr. traîner)

TRÁINĂ s. f. cablu metalic pentru trainare. (< fr. traîne)