Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru traiectorie

TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.
TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; linie curbă descrisă de un punct material. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum, a acestei linii. – Din fr. trajectoire.
TRAIECTÓRIE, traiectorii, s. f. Drumul parcurs în spațiu de un corp în mișcare; p. ext. reprezentarea grafică a acestui drum. Arborii se făcură mai mici, plecîndu-se sub traiectoria grea a șuierelor. CAMILAR, N. I 430. Cîteva săgeți urmară o traiectorie mai ocolită și ajunseră pînă în pereții palatului. PAS, Z. III 244.
traiectórie (-ri-e) s. f., art. traiectória (-ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (-ri-i-)
traiectórie s. f. (sil. -ri-e), art. traiectória (sil. -ri-a), g.-d. art. traiectóriei; pl. traiectórii, art. traiectóriile (sil. -ri-i-)
TRAIECTÓRIE s. 1. v. rută. 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)
TRAIECTÓRIE s.f. Drumul descris în spațiu de un corp în mișcare. ♦ Reprezentare grafică a acestui drum. [Pron. tra-iec-to-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. trajectoire, după traiect].
TRAIECTÓRIE s. f. curbă deschisă de centrul de greutate al unui mobil; (p. ext.) reprezentare grafică a unei astfel de curbe. ◊ drum parcurs în spațiu de un corp în mișcare; traiect, parcurs. ◊ (mat.) curbă având o proprietate dată. (< fr. trajectoire)
TRAIECTÓRIE ~i f. 1) Drum în spațiu parcurs de un corp în mișcare; traseu. 2) Reprezentare grafică a acestui drum parcurs de un corp. /<fr. trajectoire
trajectorie f. linie dreaptă sau curbă ce urmează un corp aruncat în spațiu.
TRAIECTORIE s. 1. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traseu, (astăzi rar) marșrut, (înv., în Mold.) șleau. (~ urmată de un vehicul.) 2. traiect, traseu. (~ parcursă de un proiectil.)
CORECTAREA TRAIECTORIEI sistem de corecție altimetrică a presiunii la admisie care reglează cantitatea de aer îmbunătățind amestecul carburant-comburant (și care intră automat în funcțiune când avionul decolează de pe aeroporturi cu cote de nivel mari în raport cu nivelul mării).

Traiectorie dex online | sinonim

Traiectorie definitie

Intrare: traiectorie
traiectorie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e