Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru tragism

TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.
TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic; situație tragică. – Trag[ic] + suf. -ism.
TRAGÍSM s. n. Caracter grav, tragic. Teofil Steriu a văzut tot tragismul vieții. C. PETRESCU, C. V. 88.
tragísm s. n.
tragísm s. n.
TRAGÍSM s.n. Caracter grav, tragic. [Pl. -me. / < trag(ic) + -ism, cf. rus. tragizm].
TRAGÍSM s. n. caracter grav, tragic; situație tragică. (< rus. tragizm)
TRAGÍSM n. 1) Caracter tragic. 2) Situație tragică. 3) Element tragic într-o lucrare dramatică sau muzicală. ~ul subiectului. ~ul eroului literar. /trag[ic] + suf. ~ism

Tragism dex online | sinonim

Tragism definitie

Intrare: tragism
tragism substantiv neutru