Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru tragic

TR├üGIC, -─é, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care apar╚Ťine tragediei, care se refer─â la tragedie, cu caracter de tragedie. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Categorie estetic─â desemn├ónd pieirea unor valori umane, a unor eroi individuali sau a unor categorii sociale, care nu s-au afirmat ├«nc─â pe deplin ori care nu ╚Öi-au epuizat ├«nc─â poten╚Ťialit─â╚Ťile. ÔÖŽ Fig. Zguduitor, funest. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A o lua ├«n tragic = a acorda unei ├«nt├ómpl─âri (nepl─âcute) o gravitate exagerat─â. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. ÔÇô Din fr. tragique, lat. tragicus.
TR├üGIC, -─é, tragici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care apar╚Ťine tragediei, care se refer─â la tragedie, cu caracter de tragedie. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Categorie a esteticii exprim├ónd un conflict al c─ârui deznod─âm├ónt este ├«nfr├óngerea sau pieirea, ├«n urma unor ├«mprejur─âri vitrege, a unor persoane virtuoase, a unor idealuri sau a unor categorii sociale valoroase. ÔÖŽ Fig. Zguduitor, jalnic, nenorocit. ÔŚŐ Expr. (Substantivat) A o lua ├«n tragic = a acorda unei ├«nt├ómpl─âri (nepl─âcute) o gravitate exagerat─â. 2. S. m. (Rar) Autor de tragedii. ÔÇô Din fr. tragique, lat. tragicus.
TRÁGIC1, tragici, s. m. (Rar) Autor de tragedii (mai ales din antichitate). Să exprimăm acest tragism în forme actuale, după cum au știut să-l exprime tragicii antici. SAHIA, U.R.S.S. 166.
TR├üGIC2, -─é, tragici, -e, adj. 1. Care se refer─â la tragedie, care are caracterul tragediei. ├Än opera sa cu adev─ârat tragic─â, de pild─â ├«n N─âpasta, a ales oameni din alt─â lume, ╚Öi anume ╚Ť─ârani, oameni ├«ntregi. IBR─éILEANU, S. 68. Drama era tragic─â, f─âr─â a fi zbuciumat─â. NEGRUZZI, S. I 344. 2. Fig. Zguduitor, jalnic, funest, nenorocit. E singura ie╚Öire ├«n╚Ťeleapt─â din ├«ncurc─âtura aceasta tragic─â. REBREANU, R. II 100. Urmeaz─â ├«nc─â ceva foarte grav, aproape tragic. GHEREA, ST. CR. II 31. Numele lui Miron Costin este vestit at├«ta prin istoria Moldovei ce ne-a l─âsat, c├«t ╚Öi prin tragica lui moarte. B─éLCESCU, O. I 183. ÔŚŐ Expr. A lua ├«n tragic = a acorda o importan╚Ť─â ╚Öi o gravitate exagerat─â unei ├«nt├«mpl─âri sau unui eveniment obi╚Önuit. ÔŚŐ (Substantivat, n.) Aceast─â dram─â este ├«n tragicul ei de o intensitate egal─â cu ├«n─âl╚Ťimile pe care, ne╚Ötiut─â de nimeni, se desf─â╚Öoar─â. BOGZA, C. O. 23.
trágic1 adj. m., pl. trágici; f. trágică, pl. trágice
trágic2 (autor) s. m., pl. trágici
trágic3 (categorie estetică) s. n.
trágic adj. m., (autor) s. m., pl. trágici; f. sg. trágică, pl. trágice
trágic (categorie a esteticii) s. n.
TRÁGIC adj. v. dezastruos.
Tragic Ôëá comic
TR├üGIC, -─é adj. 1. Referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (Fig.) Zguduitor, jalnic, funest. ÔŚŐ A o lua ├«n tragic = a acorda unei ├«nt├ómpl─âri (nepl─âcute) o gravitate exagerat─â. // s.n. Categorie estetic─â desemn├ónd pieirea unor valori umane care nu ╚Öi-au epuizat ├«nc─â resursele poten╚Ťiale. // (╚śi ├«n forma tragi-, tragico-) Element prim ╚Öi secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) tragedieÔÇŁ, ÔÇ×de tragedieÔÇŁ, ÔÇ×funestÔÇŁ, ÔÇ×fatalÔÇŁ. [Cf. fr. tragique, it. tragico].
TR├üGIC, -─é I. adj. 1. referitor la tragedie, cu caracter de tragedie. 2. (fig.) zguduitor, jalnic, funest. ÔÖŽ (fam.) care provoac─â nepl─âceri mari; catastrofal. II. s. n. categorie estetic─â, sentiment de mil─â ╚Öi durere inspirat de ├«nfr├óngerea sau pieirea, ├«n urma unor ├«mprejur─âri vitrege, a unor eroi, idealuri sau categorii sociale valoroase. ÔÖŽ a lua ├«n ~ = a acorda unei ├«nt├ómpl─âri o gravitate exagerat─â. III. s. m. autor de tragedii. (< fr. tragique, lat. tragicus)
TR├üGIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de tragedie; propriu tragediei. 2) fig. Care provoac─â o puternic─â tulburare sufleteasc─â. ÔŚŐ A o lua ├«n ~ a exagera gravitatea unei ├«nt├ómpl─âri sau unei situa╚Ťii; a dramatiza. /<fr. tragique
TRÁGIC2 ~ci m. rar Autor de tragedii. /<fr. tragique
TRÁGIC3 n. Categorie estetică care exprimă un conflict ce presupune înfrângerea sau pierderea unor valori umane. /<fr. tragique
tragic a. 1. ce ╚Ťine de tragedie: situa╚Ťiune tragic─â; 2. care scrie tragedii: poet tragic; 3. fig. funest: moarte tragic─â. ÔĽĹ m. 1. autor de tragedii: tragicii greci; 2. genul tragic.
*tr├ígic, -─â adj. (vgr. tragik├│s). De tragedie: p─şes─â tragic─â, poet tragic, actor tragic. Fig. Trist, jalnic, nenorocit (nu din ├«nt├«mplare, ci din pricina caracterulu─ş persoane─ş): tragica moarte a lu─ş Miha─ş Viteazu. S. m. Autor tragic: Eschil, Sofocle ╚Öi E┼şripide ├«s mari─ş tragic─ş a─ş antichit─â╚Ťi─ş. Actor tragic: Ralma fu un mare tragic al primulu─ş imperi┼ş francez. S. n., pl. ur─ş. Genu tragic ├«n literatur─â. Caracteru tragic: tragicu unor situa╚Ťiun─ş. Adv. ├Än mod tragic: aventura sf├«r╚Öi tragic. V. comic.
TRAGIC adj. catastrofal, dezastruos, fatal, funest, nefericit, nenorocit. (Un deznodămînt ~.)
a lua (ceva) în tragic expr. a acorda unei întâmplări neplăcute o gravitate exagerată

Tragic dex online | sinonim

Tragic definitie

Intrare: tragic (adj.)
tragic adjectiv substantiv neutru
Intrare: tragic (s.m.)
tragic substantiv masculin substantiv neutru