Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru tragedie

TRAGED├ŹE, tragedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate ├«n conflict violent, cu deznod─âm├ónt nefericit. 2. Fig. ├«nt├ómplare nenorocit─â, eveniment funest; catastrofa. ÔÇô Din fr. tragedie, lat. tragoedia.
TRAGED├ŹE, tragedii, s. f. 1. Specie a genului dramatic cu subiect patetic, cu personaje puternice aflate ├«n conflict violent, cu deznod─âm├ónt nefericit. 2. Fig. ├Änt├ómplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrof─â. ÔÇô Din fr. trag├ędie, lat. tragoedia.
TRAGED├ŹE, tragedii, s. f. 1. Oper─â dramatic─â a c─ârei ac╚Ťiune reprezint─â o lupt─â ├«ncordat─â, o catastrof─â personal─â sau social─â ╚Öi care se termin─â de obicei cu pieirea eroului. De vrei s─â-╚Ťi cetesc toat─â tragedia Ecubei unde e acest frumos cor al troienelor. NEGRUZZI, S. I 4. Acela ce-n tragedii face patimi a vorbi Nu poate ╚Öi-n elegie chinurile a descri. ALEXANDRESCU, M. 248. 2. Fig. ├Änt├«mplare zguduitoare, nenorocire mare, catastrof─â. Astfel tr─âiesc c├«teodat─â, pe aceste aspre culmi de piatr─â, cea mai mare tragedie a vie╚Ťii lor de ╚Ť─ârani: pierderea animalelor. BOGZA, C. O. 23. Ave╚Ťi gust s─â cunoa╚Öte╚Ťi jalnica mea tragedie? ALECSANDRI, T. I 369. De la ├«nceputul tragediei acestia, doamna Rucsanda, ne╚Ötiind nimic de cele ce se petreceau, era ├«ngrijit─â. NEGRUZZI, S. I 157. ÔÖŽ Zbucium, suferin╚Ť─â. ├Än neputin╚Ťa... de a se ├«ntoarce la acea via╚Ť─â trecut─â, rezid─â ├«n bun─â parte tragedia sufleteasc─â ce se degajeaz─â din poezia ┬źPe deal┬╗. GHEREA, ST. CR. III 403.
traged├şe s. f., art. traged├şa, g.-d. art. traged├şei; pl. traged├şi, art. traged├şile
traged├şe s. f., art. traged├şa, g.-d. art. traged├şei; pl. traged├şi, art. traged├şile
TRAGED├ŹE s. (LIT.) (├«nv.) tragodie. (~ ├«n 5 acte.)
TRAGED├ŹE s.f. 1. Oper─â dramatic─â a c─ârei ac╚Ťiune prezint─â personaje ├«n lupt─â cu via╚Ťa ╚Öi cu pasiunile omene╚Öti, av├ónd de obicei un deznod─âm├ónt fatal, trist, care st├órne╚Öte sentimente de mil─â ╚Öi durere. 2. (Fig.) ├Änt├ómplare zguduitoare, funest─â, catastrof─â. ÔÖŽ Zbucium, suferin╚Ť─â. [Gen. -iei. / < lat. tragedia, gr. tragodia < tragos ÔÇô ╚Ťap, ode ÔÇô c├óntec, cf. fr. trag├ędie, it. tragedia].
TRAGED├ŹE s. f. 1. specie a genului dramatic a c─ârei ac╚Ťiune prezint─â personaje ├«n lupt─â cu via╚Ťa ╚Öi cu pasiunile omene╚Öti, av├ónd un deznod─âm├ónt fatal, care st├órne╚Öte sentimente de mil─â ╚Öi durere. 2. ├«nt├ómplare zguduitoare; catastrof─â. ÔŚŐ (fig.) zbucium, suferin╚Ť─â. (< fr. trag├ędie, lat. tragoedia, it. tragedia)
traged├şe (-├şi), s. f. ÔÇô Oper─â dramatic─â zguduitoare; ├«nt├«mplare nefericit─â, catastrof─â. Fr. trag├ędie. Este dubletul lui tragodie, s. f., sec. XVIII, ├«nv. dup─â gr. ¤ä¤ü╬▒╬│¤ë╬┤╬»╬▒ (Tiktin; G├íldi 263). ÔÇô Der. (din fr.) tragedian, s. m.; tragic, adj.
TRAGED├ŹE ~i f. 1) Oper─â dramatic─â av├ónd conflicte acute ╚Öi un deznod─âm├ónt (de obicei) fatal. 2) fig. Eveniment cu urm─âri catastrofale; nenorocire mare. [G.-D. tragediei] /<lat. tragoedia, fr. trag├ędie
tragedie f. 1. reprezentarea unei ac╚Ťiuni eroice ╚Öi nenorocite al c─ârii scop e a mi╚Öca prin groaz─â sau prin mil─â; 2. oper─â dramatic─â menit─â a excita teroarea sau mila ╚Öi care se termin─â obi╚Önuit cu un eveniment funest; 3. genul tragic; 4. fig. eveniment funest. [Termen luat din cultul lui Dionysos: tragedia era la ├«nceput c├óntarea religioas─â executat─â de corul de satiri cu ocaziunea ╚Ťapului ├«njunghiat ├«n onoarea zeului (v. comedie)].
*traged├şe f. (fr. trag├ędie, d. lat. trago├ędia, care vine d. vgr. tragodia, [d. tr├ígos, ╚Ťap, ╚Öi ├ído, c├«nt], fiindc─â, la origine, un ╚Ťap era recompensa cele─ş ma─ş bune tragedi─ş; it. trag├ędia. V. comedie, hazmodie). P─şes─â teatral─â dramatic─â care inspir─â teroare sa┼ş mil─â ╚Öi se termin─â cu un eveniment funest. Genu tragic. Fig. Eveniment funest: ce tragedie! ÔÇô Pe la 1800 tragod├şe (dup─â ngr.).
TRAGEDIE s. (LIT.) (înv.) tragodie. (~ în 5 acte.)
tragedie (< gr. ¤ä¤ü╬▒╬│ß┐│╬┤╬»╬▒, de la ¤ä¤ü╬Č╬│╬┐¤é [tragos], ÔÇ×╚ŤapÔÇŁ ╚Öi ß╝ä╬┤¤ë ÔÇ×a c├óntaÔÇŁ) 1. Specie a genului dramatic ÔÇô cristalizat─â ├«n antichitatea greac─â ÔÇô ╚Öi caracterizat─â prin abordarea unor subiecte menite s─â impresioneze puternic publicul, prin prezen╚Ťa corului* ca martor ╚Öi comentator, ├«mbinarea declama╚Ťiei* cu muzica vocal─â ╚Öi instrumental─â. T. ant. gr. ├«╚Öi are originea ├«n arhaicul ditiramb* ╚Öi ├«n manifest─ârile artistice (pantomim─â*, dans*, muzic─â instr.) care intrau ├«n componen╚Ťa serb─ârilor dionisiace. Structura ditirambului cuprinde sec╚Ťiuni epice, interpretate de un corifeu (solist vocal, conduc─âtor al corului) ╚Öi sec╚Ťiuni lirice, ├«ncredin╚Ťate corului care, travestit, execut─â mi╚Öc─âri caracteristice ├«n cerc (de unde ╚Öi denumirea de ÔÇ×cor ciclicÔÇŁ). ├Än sec. 7-5 ├«. Hr. are loc procesul de cristalizare a t. prin amplificarea construc╚Ťiei ditirambului cu urm─âtoarele elemente: introducerea actorului-povestitor, protagonistes (├«n sec. 5 Eschil introduce al doilea actor ÔÇô deuteragonistes, iar Sofocle pe al treilea, trigonistes); constituirea dialogului dintre corifeu ╚Öi actorul-povestitor; reprezentarea t. ├«n amfiteatre special amenajate; constituirea unei formule fixe ├«n sec. 5. T. greac─â cuprinde cinci sec╚Ťiuni formale obligatorii ╚Öi un num─âr de sec╚Ťiuni facultative, structurate pe trei tipuri de expresie (declama╚Ťie*, muzic─â vocal─â, muzic─â instr.), astfel: 1) prologos (sec╚Ťiune introductiv─â declamat─â ÔÇô katalog├ę); 2) parodos (intrarea corului, efectuat─â simultan cu declamarea acompaniat─â de aulos* ÔÇô parakatalog├ę); 3) episodion (dialoguri declamate); 4) stasimon (cor intonat ╚Öi ├«nso╚Ťit de mi╚Öc─âri ritmice ├«n orchestra-spa╚Ťiu circular situat ├«ntre scen─â ╚Öi primul r├ónd de b─ânci destinate corului); 5) exodos (finalul t., ├«n general declamat, ├«n care corul p─âr─âse╚Öte scena). Sec╚Ťiunile muzicale accesorii sunt: 1) kommos (dialog melodic ├«ntre actor ╚Öi cor); 2) ta aposkene (c├óntece interpretate pe scen─â de c─âtre un actor ÔÇô monodia* ÔÇô sau de c─âtre doi ÔÇô amo├»ba├»a); 3) interludiu instr. (kitharisma). V. greac─â, muzic─â. 2. Tip particular al operei* fr. din sec. 17, cu un subiect de factur─â sobr─â, grav─â (├«n opozi╚Ťie cu oper├í comique).

Tragedie dex online | sinonim

Tragedie definitie

Intrare: tragedie
tragedie substantiv feminin