Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru traforat

TRAFOR├ü, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucr─âri de traforaj. ÔÇô Din it. traforare.
TRAFOR├üT, -─é, trafora╚Ťi, -te, adj. 1. Care este prelucrat, executat prin traforare. 2. (Arhit.) Ornament cu trafoare. ÔÇô V. trafora.
TRAFOR├ü, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucr─âri de traforaj. ÔÇô Din it. traforare.
TRAFOR├üT, -─é, trafora╚Ťi, -te, adj. 1. Care este prelucrat, executat prin traforare. 2. (Arhit.) Ornament cu trafoare. ÔÇô V. trafora.
TRAFORÁ, traforez, vb. I. Tranz. (Rar) A face lucrări de traforaj. Pînă și casele cele mai mici, ceva mai înalte de un stat de om, au ferestrele încadrate de o ramă lucrată cu atîta meșteșug, plină de atîtea înflorituri traforate, încît pare o dantelă de lemn. BOGZA, M. S. 20.
TRAFOR├üT, -─é, trafora╚Ťi, -te, adj. (Despre obiecte de lemn) Prelucrat prin traforare.
traforá (a ~) vb., ind. prez. 3 traforeáză
trafor├í vb., ind. prez. 1 sg. trafor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. trafore├íz─â
TRAFORÁ vb. I. tr. A face lucrări de traforaj. [< it. traforare].
TRAFORÁ vb. tr. a face lucrări de traforaj. (< it. traforare)
trafor├í (-r├ęz, -├ít), vb. ÔÇô A decupa ornamente din t─âblii sub╚Ťiri de lemn cu un fer─âstr─âu special. It. traforare. ÔÇô Der. traforaj, s. n. (procedeu de ornamentare prin decuparea unor pl─âci de lemn).
A TRAFOR├ü ~├ęz tranz. rar (figuri artistice, piese de lemn sau de metal etc.) A supune traforajului. /<it. traforare
*trafor├ęz v. tr. (it. traf├│ro, -for├íre, compus ca ╚Öi per-forare). Ta─ş figur─ş ├«ntrÔÇÖo plac─â de lemn pin ajutoru unu─ş fer─âstr─â┼ş sup╚Ťire ca un ac: a trafora o sc├«nduric─â.

Traforat dex online | sinonim

Traforat definitie

Intrare: traforat
traforat adjectiv
Intrare: trafora
trafora verb grupa I conjugarea a II-a