Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tradi╚Ťiune

TRAD├Ź╚ÜIE, tradi╚Ťii, s. f. Ansamblu de concep╚Ťii, de obiceiuri, de datini ╚Öi de credin╚Ťe care se statornicesc istorice╚Öte ├«n cadrul unor grupuri sociale sau na╚Ťionale ╚Öi care se transmit (prin viu grai) din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie, constituind pentru fiecare grup social tr─âs─âtura lui specific─â. ÔÖŽ Obicei, uzan╚Ť─â; datin─â. ÔÖŽ Informa╚Ťie (real─â sau legendar─â) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmis─â oral de-a lungul timpului. [Var.: (├«nv.) tradi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. tradition.
TRADI╚ÜI├ÜNE s. f. v. tradi╚Ťie.
TRAD├Ź╚ÜIE, tradi╚Ťii, s. f. Ansamblu de concep╚Ťii, de obiceiuri, de datini ╚Öi de credin╚Ťe care se statornicesc istorice╚Öte ├«n cadrul unor grupuri sociale sau na╚Ťionale ╚Öi care se transmit (prin viu grai) din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie, constituind pentru fiecare grup social tr─âs─âtura lui specific─â. ÔÖŽ Obicei, uzan╚Ť─â; datin─â. ÔÖŽ Informa╚Ťie (real─â sau legendar─â) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmis─â pe cale oral─â. [Var.: (├«nv.) tradi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. tradition.
TRADI╚ÜI├ÜNE s. f. v. tradi╚Ťie.
TRAD├Ź╚ÜIE, tradi╚Ťii, s. f. Mo╚Ötenire de obiceiuri, credin╚Ťe, datini etc. care se transmit prin viu grai, mai rar prin scris, din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie, constituind o tr─âs─âtur─â specific─â a unui popor sau a unui grup social. Nu e de mirare c─â acest sfetnic e a╚Öa de b─âtr├«n, el e doar ├«ntruparea vie a filozofiei populare ╚Öi a vechilor tradi╚Ťii de sute ╚Öi sute de ani. GHEREA, ST. CR. III 332. Este de crezut c─â tradi╚Ťia s─â ne fi p─âstrat arta militar─â a str─âmo╚Öilor no╚Ötri. B─éLCESCU, O. I 27. C├«ntece ╚Öi tradi╚Ťie fac una; ele se t─âlm─âcesc ╚Öi se ├«ntregesc. RUSSO, S. 16. ÔÖŽ Obicei, r├«nduial─â, regul─â, uzan╚Ť─â statornicit─â (din vechime) ╚Öi urmat─â riguros de toate genera╚Ťiile; datin─â. Serbarea din p─âdure se va desf─â╚Öura conform tradi╚Ťiei, cu toat─â ceremonia. VORNIC, P. 41. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) tradi╚Ťi├║ne (MACEDONSKI, O. IV 8, ODOBESCU, S. II 182) s. f.
TRADI╚ÜI├ÜNE s. f. v. tradi╚Ťie.
trad├ş╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. trad├ş╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. trad├ş╚Ťiei; pl. trad├ş╚Ťii, art. trad├ş╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
trad├ş╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. trad├ş╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. trad├ş╚Ťiei; pl. trad├ş╚Ťii, art. trad├ş╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
TRAD├Ź╚ÜIE s. 1. v. datin─â. 2. v. cutum─â.
TRAD├Ź╚ÜIE s.f. Ansamblu de obiceiuri, credin╚Ťe, cuno╚Ötin╚Ťe, datini etc. mo╚Ötenite ╚Öi transmise din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie, constituind o tr─âs─âtur─â specific─â a unui popor sau a unui grup social. [Gen. -iei. / cf. fr. tradition, it. tradizione, lat. traditio].
TRAD├Ź╚ÜIE s. f. ansamblu de concep╚Ťii, obiceiuri, credin╚Ťe, cuno╚Ötin╚Ťe, datini etc. mo╚Ötenite ╚Öi transmise din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie, tr─âs─âtur─â specific─â a unui grup social (popor, na╚Ťiune etc.). ÔŚŐ datin─â, uzan╚Ť─â, obicei. ÔŚŐ informa╚Ťie privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmis─â oral. (< fr. tradition, lat. traditio)
trad├ş╚Ťie (-ii), s. f. ÔÇô Informa╚Ťie transmis─â oral de-a lungul timpului. ÔÇô Var. tradi╚Ťiune. Fr. tradition. ÔÇô Der. (din fr.) tradi╚Ťional, adj.; tradi╚Ťionalism, s. n.; tradi╚Ťionalist, adj.
TRAD├Ź╚ÜIE ~i f. 1) Ansamblu de datini, concep╚Ťii, legende, obiceiuri, credin╚Ťe, constituite ├«n cadrul unei comunit─â╚Ťi sociale ╚Öi transmise din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie. A respecta ~ile. 2) Obicei statornicit de mult timp; practic─â uzual─â. A deveni ~. [G.-D. tradi╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. tradition, lat. traditio, ~onis
tradi╚Ťi(un)e f. 1. Jur. predarea unui lucru dat sau v├óndut: tradi╚Ťiunea lucrurilor incorporate se face prin remiterea titlurilor; 2. transmisiune prin viul graiu a faptelor istorice, a dogmelor religioase; 3. faptele astfel transmise; 4. p─âreri, credin╚Ťe, datini transmise din genera╚Ťiune ├«n genera╚Ťiune: tradi╚Ťiuni populare.
*tradi╚Ťi├║ne f. (lat. tra-ditio, -├│nis, predare, tr─âdare. V. a-di╚Ťiune). Transmisiune oral─â (a faptelor istorice, a credin╚Ťelor, a obice─şurilor) din tat─âÔÇÖn fi┼ş: tradi╚Ťiunea leag─â trecutu de prezent. Fapt transmis ast-fel, legend─â: tradi╚Ťiunea al─âpt─âri─ş lu─ş Romul ╚Öi Remu de o lupoa─şc─â. Obice─ş tradi╚Ťional: tradi╚Ťiunea e ca suverani─ş s─â fie ├«nt├«mpina╚Ť─ş cu p├«ne ╚Öi cu sare. ÔÇô ╚śi trad├ş╚Ťie.
TRADI╚ÜIE s. 1. datin─â, fel, obicei, r├«nduial─â, uz, uzan╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi pop.) r├«nd, (pop.) dat─â, lege, (├«nv. ╚Öi reg.) poman─â, (reg.) or├«nd─â, (Transilv.) suc─â, (prin Ban.) zacon, (├«nv.) pravil─â, predanie, ╚Öart, tocmeal─â, (turcism ├«nv.) adet. (A╚Öa-i ~ din b─âtr├«ni.) 2. (JUR.) consuetudine, cutum─â, datin─â, obicei, uz, uzan╚Ť─â. (Practic─â consacrat─â prin ~.)
trad├ş╚Ťie, tradi╚Ťii s. f. 1. Informa╚Ťie (cu caracter real, legendar sau semilegendar) privitoare la anumite fapte sau evenimente din trecut, transmise oral de-a lungul timpului; (├«nv.) paradosis. ÔÖŽ Ansamblu de concep╚Ťii, obiceiuri, datini sau credin╚Ťe care se statornicesc istorice╚Öte ├«n cadrul unor grupuri sociale sau na╚Ťionale ╚Öi care se transmit (prin viu grai) din genera╚Ťie ├«n genera╚Ťie; patrimoniu cultural. ÔÖŽ Obicei, regul─â, r├ónduial─â, uzan╚Ť─â statornicit─â (din vechime) ╚Öi urmat─â riguros; datin─â. 2. Sf├ónta Tradi╚Ťie (sau Predanie) = ├«nv─â╚Ť─âtur─â dat─â de Dumnezeu prin viu grai Bisericii ╚Öi din care o parte s-a fixat ├«n scris mai t├órziu. ÔŚŐ Tradi╚Ťie apostolic─â = ├«nv─â╚Ť─âtur─â primit─â de apostoli direct de la Iisus Hristos. ÔŚŐ Tradi╚Ťie bisericeasc─â = ├«nv─â╚Ť─âtur─â dat─â de apostoli primilor episcopi, iar ace╚Ötia celor de dup─â ei p├ón─â ast─âzi, care se afl─â cuprins─â ├«n defini╚Ťiile sinoadelor ecumenice ├«n frunte cu Simbolul credin╚Ťei, ├«n scrierile sfin╚Ťilor p─ârin╚Ťi ╚Öi ├«n c─âr╚Ťile de slujb─â ale Bisericii. [Var.: tradi╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. tradition.

Tradi╚Ťiune dex online | sinonim

Tradi╚Ťiune definitie

Intrare: tradi╚Ťie
tradi╚Ťiune
tradi╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e