TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionnel.

TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionnel.

TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție sau este conform unei tradiții; dintotdeauna; p. ext. obișnuit. Sfetnicul îi aduce drept mîngîiere... acea filozofie tradițională. GHEREA, ST. CR. III 332. Fiecare moment al dramei cinegetice avea cînticul său consacrat și tradițional. ODOBESCU, S. III 96.

tradiționál (-ți-o-) adj. m., pl. tradiționáli; f. tradiționálă, pl. tradiționále

tradiționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. tradiționáli; f. sg. tradiționálă, pl. tradiționále

TRADIȚIONÁL adj. 1. v. bătrânesc. 2. v. consacrat. 3. v. obișnuit.

Tradițional ≠ netradițional

TRADIȚIONÁL, -Ă adj. Păstrat, transmis prin tradiție; care ține de tradiție; obișnuit. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. traditionnel, it. tradizionale].

TRADIȚIONÁL, -Ă adj. păstrat prin tradiție; care ține de tradiție. (< fr. traditionnel)

TRADIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de tradiții; propriu tradițiilor. 2) Care este transmis prin tradiție; bazat pe tradiții. [Sil. -ți-o-] /<fr. traditionnel

tradițional a. fundat pe tradițiune: legi, opiniuni tradiționale.

*tradiționál, -ă adj. (d. tradițiune; fr. traditionnel). Întemeĭat pe tradițiune: obiceĭurĭ tradiționale. Adv. În mod tradițional.

TRADIȚIONAL adj. 1. bătrînesc, patriarhal, vechi. (Datini ~.) 2. consacrat, consfințit, obișnuit, (rar) sacramental. (A rostit formula ~.) 3. clasic, curent, frecvent, obișnuit, uzual. (Un procedeu tehnic ~.)

TRADIȚIONÁL, Ă adj. (cf. fr. traditionnel, it. tradizionale): în sintagmele exercițiu tradițional și gramatică tradițională (v.).