TRACTÓR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit, în agricultură și în industrie, pentru tractarea și acționarea unor utilaje; p. ext. vehiculul împreună cu utilajul pe care îl remorchează. – Din fr. tracteur.

TRACTÓR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune folosit, în agricultură și în industrie, pentru a remorca diverse unelte, mașini sau vehicule; p. ext. autovehiculul definit mai sus, împreună cu unealta pe care o remorchează. – Din fr. tracteur.

TRACTÓR, tractoare, s. n. Autovehicul cu mare putere de tracțiune, folosit în agricultură sau în industrie pentru a remorca pluguri, semănători etc. sau vehicule; p. ext. autovehiculul împreună cu unealta pe care o pune în mișcare. Tractorul trage brazdă dreaptă. DUMITRIU, N. 282. Cu pluguri trase de tractoare Am arat țarina. BENIUC, V. 133. Alt tractor trăgea deodată un agregat de cinci semănători. MIHALE, O. 27.

tractór s. n., pl. tractoáre

tractór s. n., pl. tractoáre

TRACTÓR s.n. 1. Vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit în agricultură și în industrie pentru a remorca sau a pune în acțiune diverse unelte, mașini sau vehicule. 2. Tractor de sudare = instalație formată dintr-un cărucior autopropulsat, care se folosește la sudura automată pe lungimi mari. [< fr. tracteur].

TRACTÓR s. n. 1. vehicul automotor cu mare putere de tracțiune, folosit pentru a remorca sau a pune în acțiune diverse unelte, mașini sau vehicule. 2. ~ de sudare = cărucior autopropulsat la sudarea automată pe lungimi mari. (< fr. tracteur)

TRACTÓR ~oáre n. 1) Autovehicul cu mare putere de tracțiune, folosit pentru remorcarea altor vehicule sau unelte. ~ cu roți. ~ universal. ~ rutier. 2) Vehicul de acest fel împreună cu unealta remorcată. ~ prășitor. ~ horticol. /<engl. tractor

tractor, tractoare s. n. (deț.) dispozitiv pentru aprins țigara, confecționat dintr-un rulment fără bile, o cutie, o cârpă carbonizată și o lamă îndoită.