tractir definitie

11 definiții pentru tractir

TRACTÍR, tractire, s. n. (Înv.) Han; birt, ospătărie. – Din rus. traktir.
TRACTÍR, tractire, s. n. (Înv.) Han; birt, ospătărie. – Din rus. traktir.
TRACTÍR, tractire, s. n. (Învechit și arhaizant) Han; ospătărie, birt. Beam cu marinarii vin dulce în tractire afumate. M. I. CARAGIALE, C. 40. Teatrul înfățișează curtea unui tractir. NEGRUZZI, S. III 195. Harabagiii ne-au dus la tractirul lui Lazăr. Acolo era trii odăi deșărte, însă numai cu două paturi mici. KOGĂLNICEANU, S. 45. – Pl. și: tractiruri (RUSSO, S. 19).
tractír (înv.) s. n., pl. tractíre
tractír s. n., pl. tractíre
TRACTÍR s. v. birt, bordel, casă de prostituție, casă de toleranță, han, lupanar, ospătărie.
TRACTÍR ~e n. înv. Restaurant de categorie inferioară. /<rus. traktir
tractir n. Mold. ospătărie: curtea unui tractir NEGR. [Rus. TRAKTIRŬ, restaurant].
tractír n., pl. urĭ și e (rus. traktir, locandă, birt, otel, d. germ. traktieren, a trata). Vechĭ. Han. A sta de tractir, a te ține de chefurĭ. Azĭ. Defav. Bordel.
tractir s. v. BIRT. BORDEL. CASĂ DE PROSTITUȚIE. CASĂ DE TOLERANȚĂ. HAN. LUPANAR. OSPĂTĂRIE.
tractir, tractire s. n. bordel

tractir dex

Intrare: tractir
tractir substantiv neutru