tractație definitie

20 definiții pentru tractație

TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.
TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractáție, tratațiúne s. f.] – Din it. trattazione.
TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.
TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.
TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractáție, tratațiúne s. f.] – Din it. trattazione.
TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.
TRACTÁȚIE s. f. v. tratație.
TRATÁȚIE, tratații, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a face», «a oferi») Faptul de a servi oaspeților mîncare și băutură; (concretizat) gustarea sau băutura servită. Englezul mulțumi, dar refuză net orice tratație. BART, S. M. 102. Primește la ceasurile cinci după amiazi vizite și face musafirilor tratație cu ceai. CARAGIALE, M. 207. 2. (Învechit, adesea la pl.) Tratative. Va intra îndată în tratație cu Andrassy și va scrie lui Batthyani. GHICA, A. 336. (Și în forma tractație) Răzvan nu așteptă să vază isprava acestor tractații de la care puțin se nădăjduia și hotărî cu armele în mînă a-și redobîndi tronul. BĂLCESCU, O. II 153. – Variante: (2) tractáție, tratațiune (GHICA, A. 26) s. f.
TRATAȚIÚNE s. f. v. tratație.
tratáție (-ți-e) s. f., art. tratáția (-ți-a), g.-d. art. tratáției; pl. tratáții, art. tratáțiile (-ți-i-)
tratáție s. f. (sil. -ți-e), art. tratáția (sil. -ți-a), g.-d. art. tratáției; pl. tratáții, art. tratáțiile (sil. -ți-i-)
TRATÁȚIE s. v. negocieri, tratative.
TRATÁȚIE s.f. Faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; (concr.) gustarea, băutura servită. [Gen. -iei. / < it. trattazione].
TRATÁȚIE s. f. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită. (< it. trattazione)
TRATÁȚIE ~i f. 1) Servire a oaspeților cu mâncare și băutură. 2) Mâncare și băutură servite oaspeților. [G.-D. tratației; Sil. -ți-e] /a trata + suf. ~ație
tractație f. tratative (BĂLC.).
tratație f. cinstire cu băuturi.
tractamént, tractáție, V. tratament, tratație.
*tratațiúne și (ob.) -áție f. (it. trattazione, lat tractatio). Fam. Oferire gratuită de mîncare saŭ de băutură. A face tratație, a trata, a face cinste, a cinsti: ne-a făcut tratație cu vin. L. V. (tractáție). Ospăț.
tratație s. v. NEGOCIERI. TRATATIVE.

tractație dex

Intrare: tratație
tractație
tratațiune
tratație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e