TRACTÁ1 vb. I v. trata.

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui musafir mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRACTÁ1 vb. I v. trata.

TRACTÁ2, pers. 3 tractează, vb. I. Tranz. A remorca un vehicul. – Din fr. tracter.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. și refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.

TRACTÁ vb. I v. trata.

TRATÁ, tratez, vb. I. 1.. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit chip. Făcea haz de el, fără a-l trata ca pe un egal. SADOVEANU, E. 95. Contez pe amiciția d-tale, ca să-l tratezi ca pe mine însumi, pe amicul meu. CARAGIALE, O. II 292. Eram în bună companie, pe un rînd cu Nicu Bălcescu, C. A. Rosetti, frații Brătienii și mai mulți alții, care nu erau mai bine tratați decît mine. GHICA, A. 640. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mîncare sau băutură; a ospăta. Pînă iese Gica, tratează-ne cu ceva, țață Salomio, spune Tunsu. STANCU, D. 357. Turcii stau înfipți pe scaune, mestecînd liniștiți și cu sfințenie prăjiturile cu care fuseseră tratați. BART, S. M. 27. 3. Tranz. (Cu privire la bolnavi) A supune unei îngrijiri medicale în scopul vindecării; a căuta. (Refl.) Însuși... își făcea leacurile și se trata. NEGRUZZI, S. I 208. 4. Intranz. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere, la încheierea unui contract, a unei convenții. În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40. Acest comitet să trateze diplomaticește cu Poarta. GHICA, A. 72. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc. Balzac a tratat teoria familiei în scenete și imagini. IBRĂILEANU, S. 284. Coșbuc a deslușit conținutul adevărat și real al doinei poporului, dar... în loc de a-l trata în sensul epic, clasic, l-a tratat în parte romantic. GHEREA, ST. CR. III 393. 6. Tranz. A efectua un tratament (3). ♦ A pune o substanță chimică sau un material în contact cu un reactiv chimic, pentru a observa producerea unor reacții chimic specifice sau pentru a obține modificarea calității unui material. ♦ A supune semințele acțiunii unor agenți chimici sau fizici, pentru a preveni și a combate boli datorite insectelor sau ciupercilor. Eu rămîn aici, să facem planul de cultură și să tratăm sămînța. MIHALE, O. 13. – Variantă: (învechit) tractá (GHICA, A. 165, NEGRUZZI, S. II 154) vb. I.

*tractá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracteáză

tratá (a ~) vb., ind. prez. 3 trateáză

tractá vb., ind. prez. 1 sg. tractéz, 3 sg. și pl. tracteáză

tratá vb., ind. prez. 1 sg. tratéz, 3 sg. și pl. trateáză

TRACTÁ vb. v. remorca.

TRATÁ vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospăta. 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astmă.) 4. v. parlamenta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)

TRACTÁ vb. I. tr. A exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul; a trage. [P.i. -tez. / < tractat, după fr. traction, tractoire < lat. tractio < trahere – a trage].

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].

TRACTÁ vb. tr. a exercita o forță de tracțiune asupra unui vehicul. (< fr. tracter)

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)

A TRACTÁ ~éz tranz. rar (vehicule) A face să se miște, exercitând o forță (prin tragere după sine). /<fr. tracter

A TRATÁ ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoință. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acțiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanțe, materiale etc.) A supune acțiunii unui agent chimic sau fizic. ~ semințe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părți oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenții; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter

tractà v. V. trata.

tratà v. 1. a desvolta, a expune verbal sau prin scris: a trata o chestiune de istorie; 2. a se purta cu cineva într’un mod oarecare: l’a tratat bine; a trata de, a califica; 3. a căuta pe un bolnav; 4. a supune o substanță la acțiunea unui agent chimic: a trata fierul cu un acid; 5. a negocia pentru încheierea unei afaceri sau învoieli: a trata despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales cu băuturi: i-a tratat cu înghețată.

*tratéz v. tr. (fr. traiter, it. trattare, d. lat. tractare, a atinge, a trata, d. tráhere, tractum, a trage). Mă port cu cineva: l-a tratat prietenește. Îngrijesc un bolnav: l-a tratat cu chinină. Combat o boală: frigurile se tratează cu chinină. Supun o substanță acțiuniĭ unuĭ agent chimic: a trata un mineral cu mercur. Dezvolt (expun) o chestiune, un subĭect științific (cu vorba saŭ cu condeĭu): a trata o chestiune. Negociez: a trata pacea. Fam. Cinstesc (ofer de mîncat, de băut): ne-a tratat cu cafea și dulceață. A trata de (saŭ drept), a califica, a taxa: l-a tratat de nebun. Fam. Iron. A trata cu refuz, a refuza ce ți se oferă: ĭ-am oferit cafea, dar m’a tratat cu refuz. Pop. A trata amor cu cineva, a face dragoste. V. intr. Vorbesc, expun, dezvolt: a trata despre optică. Negociez: a trata de pace. – L. V. trătăluĭesc.

TRATA vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. a cinsti, a ospăta, a servi, (pop.) a omeni, a tratarisi. (L-a ~ cu mîncare și băutură.) 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astm.) 4. a negocia, a parlamenta. (A ~ cu partea adversă.) 5. a negocia. (A ~ încheierea unei tranzacții.) 6. a dezbate, a discuta, (înv.) a tratarisi. (Ce subiect ~ ?) 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)

maltrata, trata Dicționarele noastre explică pe trata prin it. trattare, probabil după exemplul dat de TDRG (numai Scriban trimite la franceză și italiană). Dar maltrata nu este la TDRG, de aceea CADE și Scriban pornesc de la fr. maltraiter, iar DLLM zice „după fr. maltraiter”; mai curios este că și DLR trimite întîi la franceză, și numai în rîndul al doilea la italiană. Din franceză vin germ. malträtieren și trätieren, bulg. mpemupam și maлmpemupam, rus. mpemupoвamь și maлbmpemupoвamь; de ce româna singură are în temă un a? Mai cunoaștem și forma tratarisi (atestări la Ursu), care ar arăta originea grecească (deși nu e imposibil să se fi format în românește de la trata, așa cum avem pe plimbarisi de la plimba). Și Ursu trimite, pentru originea formei grecești τραττάρω la latină și franceză, nu la italiană, cum era normal. Pare probabil că în românește a fost întîi tratarisi, din grecește, apoi trata, pentru care nu avem neapărat nevoie de italiană, cf. regula, format după regularisi. Pentru variantele tracta, tractație (notate de Ursu), vezi rus. mpaкmoвamь, mpaкmamцuя.

a trata cu sictir (pe cineva) expr. a trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe cineva).