TRACOMÁN, -Ă, tracomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă tracomanie. – Trac + man[ie].

TRACOMÁN, -Ă, tracomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care manifestă tracomanie. – Trac + man[ie].

tracomán adj. m., pl. tracománi; f. sg. tracománă, pl. tracománe

TRACOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al tracomaniei. (< tracomanie)

tracomán, -ă s. m. f., adj. Persoană care face din traci și din studierea istoriei și civilizației lor o adevărată obsesie ◊ „[...] primii sunt «sincroniști» (maiorescieni, lovinescieni...), ceilalți sunt «protocroniști» (tracomani, «particulariști», pârvanieni, călinescieni).” Luc. 11 II 84 p. 11 (din trac + -man; DEX-S)