TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.

tracasá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracaseáză

tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză

TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

TRACASÁT adj. v. agasat, enervat, iritat, plictisit, sâcâit, supărat.

TRACASÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].

TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)

A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser

tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

tracasat adj. v. AGASAT. ENERVAT. IRITAT. PLICTISIT. SÎCÎIT. SUPĂRAT.