Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru tracasare

TRACAS├ü, tracasez, vb. I. Tranz. A plictisi, a nec─âji, a s├óc├ói pe cineva. ÔÇô Din fr. tracasser.
TRACAS├üRE, tracas─âri, s. f. Faptul de a tracasa. ÔÇô V. tracasa.
TRACAS├ü, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a nec─âji, a s├óc├ói pe cineva. ÔÇô Din fr. tracasser.
TRACAS├üRE, tracas─âri, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa. ÔÇô V. tracasa.
tracasá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracaseáză
tracasáre (livr.) s. f., g.-d. art. tracasắrii; pl. tracasắri
tracas├í vb., ind. prez. 1 sg. tracas├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. tracase├íz─â
tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
TRACAS├ü vb. I. tr. (Fran╚Ťuzism) A plictisi, a s├óc├ói, a sup─âra pe cineva. [< fr. tracasser].
TRACAS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a tracasa ╚Öi rezultatul ei. [< tracasa].
TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)
A TRACAS├ü ~├ęz tranz. rar A nu l─âsa ├«n pace, deranj├ónd mereu; a s├óc├ói. /<fr. tracasser
tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.
tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE.

Tracasare dex online | sinonim

Tracasare definitie

Intrare: tracasa
tracasa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tracasare
tracasare substantiv feminin