tracasare definitie

2 intrări

16 definiții pentru tracasare

TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
TRACASÁRE, tracasări, s. f. Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
TRACASÁRE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
tracasá (a ~) vb., ind. prez. 3 tracaseáză
tracasáre (livr.) s. f., g.-d. art. tracasắrii; pl. tracasắri
tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză
tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
TRACASÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].
TRACASÁRE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].
TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)
A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
tracasa vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.
tracasare s. v. AGASARE. ENERVARE. IRITARE. PLICTISIRE. SÎCÎIALĂ. SÎCÎIRE.

tracasare dex

Intrare: tracasa
tracasa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: tracasare
tracasare substantiv feminin