Dicționare ale limbii române
trabuc definitie
11 definiții pentru trabuc
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
trabúc s. n., pl. trabúcuri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
trabúc s. n., pl. trabúcúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRABÚC s. havană, țigară de foi.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]
- sursa: NODEX 2002
- permalink
trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
TRABUC s. țigară de foi.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
trabuc dex
Intrare: trabuc
trabuc