TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.

trabúc s. n., pl. trabúcuri

trabúc s. n., pl. trabúcúri

TRABÚC s. havană, țigară de foi.

TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].

TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)

TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]

trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].

TRABUC s. țigară de foi.