Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru trabuc

TRAB├ÜC, trabucuri, s. n. ╚Üigar─â de foi. ÔÇô Din germ. Trabuko.
TRAB├ÜC, trabucuri, s. n. ╚Üigar─â de foi. ÔÇô Din germ. Trabuko.
TRAB├ÜC, trabucuri, s. n. ╚Üigar─â de foi. Burt─â-verde i-a suflat ├«n nas fumul gros al trabucului ÔÇô fuma ╚Ťig─âri de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp al─âturi, molf─âind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.
trab├║c s. n., pl. trab├║curi
trab├║c s. n., pl. trab├║c├║ri
TRAB├ÜC s. havan─â, ╚Ťigar─â de foi.
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].
TRAB├ÜC s. n. ╚Ťigar─â de foi. (< germ. Trabuko)
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]
trabuco n. ╚Ťigar─â de foi: miroase stra╚Önic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].
TRABUC s. ╚Ťigar─â de foi.

Trabuc dex online | sinonim

Trabuc definitie