Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru trabuc

TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. – Din germ. Trabuko.
TRABÚC, trabucuri, s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.
trabúc s. n., pl. trabúcuri
trabúc s. n., pl. trabúcúri
TRABÚC s. havană, țigară de foi.
TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre]
trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].
TRABUC s. țigară de foi.

Trabuc dex online | sinonim

Trabuc definitie

Intrare: trabuc
trabuc