11 definiții pentru trabuc
TRABÚC, trabucuri,
s. n. Țigară de foi. – Din
germ. Trabuko. TRABÚC, trabucuri,
s. n. Țigară de foi. – Din
germ. Trabuko. TRABÚC, trabucuri,
s. n. Țigară de foi. Burtă-verde i-a suflat în nas fumul gros al trabucului – fuma țigări de foi cu tutun groaznic. PAS, Z. III 23. Merse un timp alături, molfăind inseparabilul rest de trabuc. C. PETRESCU, C. V. 267.
trabúc s. n.,
pl. trabúcuri
trabúc s. n., pl. trabúcúri TRABÚC s. havană, țigară de foi. TRABÚC s.n. Țigară de foi. [< germ. Trabuko, cf. sp. trabuco].
TRABÚC s. n. țigară de foi. (< germ. Trabuko)
TRABÚC ~uri n. Țigară de foi. /<it. trabuco, germ. Trabuko [zigarre] trabuco n. țigară de foi: miroase strașnic a trabuco popular CAR. [it. TRABUCCO].
Trabuc dex online | sinonim
Trabuc definitie