Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru tr─âtaj

TART├üJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele dou─â coper╚Ťi ale unei c─âr╚Ťi; scoar╚Ť─â. 2. (├Änv.) Carte scris─â de m├ón─â care se folosea ca abecedar. [Var.: tr─ât├íj s. n.] ÔÇô Cf. ngr. tetr├ídhion.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TART├üJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele dou─â coperte ale unei c─âr╚Ťi; scoar╚Ť─â. 2. (├Änv.) Carte scris─â de m├ón─â care se folosea ca abecedar. [Var.: tr─ât├íj s. n.] ÔÇô Cf. ngr. tetr├ídhion.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TART├üJ, tartaje, s. n. (Mold.) 1. Fiecare dintre cele dou─â coperte ale unei c─âr╚Ťi; scoar╚Ť─â. Din marginea raftului trase evangheliile, legate ├«n piele, ╚Öi de subt tartajul de la sf├«r╚Öit scoase dou─â c─âr╚Ťi po╚Ötale. SADOVEANU, P. M. 38. 2. (├Änvechit, ├«n forma tr─âtaj) C─ârticic─â, bro╚Öur─â; (├«n special) carte scris─â de m├«n─â, servind ca abecedar. Un preot... scoate din s├«n un tr─âtaj latinesc ╚Öi prinde a citi. VLAHU╚Ü─é, la CADE. (├Än forma de pl. tr─âtaji) Din... buchile scrise de b─âdi╚Ťa Vasile pentru fiecare, am ajuns la tr─âtaji, de la tr─âtaji la ceaslov. CREANG─é, A. 4. ÔÇô Pl. ╚Öi: (m.) tartaji (SADOVEANU, O. VIII 214). ÔÇô Variant─â: tr─ât├íj, tr─âtaje, s. n., ╚Öi tr─âtaji, s. m.
TRĂTÁJ s. n. v. tartaj.
TART├üJ, tartaje, s. n. 1. (Reg.) Fiecare dintre cele dou─â coperte ale unei c─âr╚Ťi; scoar╚Ť─â. 2. (├Änv.) Carte scris─â de m├ón─â, care se folosea ca abecedar. ÔÇô Ngr. tetradion.
tartáj/trătáj (copertă, carte) (înv., reg.) s. n., pl. tartáje/trătáje
trătáj v. tartáj
tartáj s. n., pl. tartáje
trătáj v. tartaj
TART├üJ s. v. bro╚Öur─â, caiet, catastif, c─ârticic─â, condic─â, copert─â, ├«nvelitoare, registru, scoar╚Ť─â.
tart├íj (-je), s. n. ÔÇô Caiet, foaie de tip─âritur─â. ÔÇô Var. ├«nv. tr─ât─âzi, tr─âtaji. Mgr. ¤ä╬Á¤ä¤ü╬Č╬┤╬╣╬┐╬Ż (Tiktin), care a dat *tetrad, ce a fost alterat prin analogie cu pl. Supravie╚Ťuie╚Öte ├«n Mold. cu sensul special de ÔÇ×copert─â, scoar╚Ť─âÔÇŁ. Dup─â Bick-Graur, 26, din sl. totras┼ş.
TART├üJ ~e n. pop. Copert─â de carte; scoar╚Ť─â. /<ngr. tetr├ídion, sl. tatratu, tatradu
tart├íj n., pl. e (din ma─ş vechi┼ş trataj, tr─âtaj, tetrad, ca─şet bro╚Öur─â, c─ârticic─â, d. ngr. -etr├ídi, rus. tetr├íd─ş, vsl. tatrat┼ş, totrad┼ş, care e vgr. tetr├ídion, lat. quaternum, de unde it. quaderno ╚Öi fr. cahier, ca─şet. Din tetrad sÔÇÖa f─âcut un pl. masc. -az─ş, apo─ş un sing. -az cu pl. tot masc. -aj─ş, ╚Öi de aci trataj ╚Öi tartaj. V. tetrad). Mold. nord. Scoar╚Ť─â de carte. ÔÇô Pl. m. tr─âtaj─ş (Cr.), ÔÇ×ca─şete, c─ârticeleÔÇŁ, e neobi╚Önuit ├«n limba de acum. V. doasc─â.
trătáj, V. tartaj.
tartaj s. v. BRO╚śUR─é. CAIET. CATASTIF. C─éRTICIC─é. CONDIC─é. COPERT─é. ├ÄNVELITOARE. REGISTRU. SCOAR╚Ü─é.

Tr─âtaj dex online | sinonim

Tr─âtaj definitie

Intrare: tartaj
tartaj substantiv neutru
tr─âtaj