trăsurică definitie

7 definiții pentru trăsurică

TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.
TRĂSURÍCĂ, trăsurici, s. f. Diminutiv al lui trăsură (1); trăsură mică și ușoară (cu două roți). ♦ Cărucior de copii. [Pl. și: trăsurele] – Trăsură + suf. -ică.
TRĂSURÍCĂ, trăsurici și trăsurele, s. f. Diminutiv al lui trăsură; trăsură mică și ușoară (uneori numai cu două roți). Ne suim în trăsurica lui împletită, cu pușca între noi, și hai la cîmp ori la baltă. SADOVEANU, O. VIII 158. ♦ Mic vehicul (cu arcuri) împins cu mîna, în care sînt plimbați copiii mici; cărucior, căruț.
trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle, art. trăsurícile/trăsurélele
trăsurícă s. f., g.-d. art. trăsurícii/trăsurélei; pl. trăsuríci/trăsuréle
TRĂSURÍCĂ s. v. cărucior.
TRĂSURI s. cărucior, căruț, landou, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

trăsurică dex

Intrare: trăsurică (pl. -ele)
trăsurică pl. -ele
Intrare: trăsurică (pl. -ici)
trăsurică pl. -ici