trăsnitură definitie

6 definiții pentru trăsnitură

TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.
TRĂSNITÚRĂ, trăsnituri, s. f. Zgomot produs de trăsnet; bubuitură. – Trăsni1 + suf. -tură.
trăsnitúră s. f., g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúri
trăsnitúră s. f., g.-d. art. trăsnitúrii; pl. trăsnitúri
TRĂSNITÚRĂ s. 1. v. trăsnet. 2. v. bubuire.
TRĂSNITU s. 1. (MET.) trăsnet, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Ploaie cu ~i.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

trăsnitură dex

Intrare: trăsnitură
trăsnitură substantiv feminin