trăsnitor definitie

9 definiții pentru trăsnitor

TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește1. – Trăsni1 + suf. -tor.
TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește1. – Trăsni1 + suf. -tor.
TRĂSNITÓR, -OÁRE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește. E vînt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. ALECSANDRI, P. A. 211. ♦ Fig. Zdrobitor, năprasnic, ucigător. Spintecă, răpune, C-o mînie trăsnitoare în al ochilor focar. MACEDONSKI, O. I 105.
trăsnitór (rar) adj. m., pl. trăsnitóri; f. sg. și pl. trăsnitoáre
trăsnitór adj. m., pl. trăsnitóri; f. sg. și pl. trăsnitoáre
TRĂSNITÓR s. v. spărgător.
TRĂSNITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care trăsnește; producător de trăsnete. /a trăsni + suf. ~tor
trăsnitor s. v. SPĂRGĂTOR.
trăsnitor, trăsnitori I. s. m. (intl., înv.) spărgător. II. adj. 1. surprinzător, uluitor. 2. puternic mirositor.

trăsnitor dex

Intrare: trăsnitor
trăsnitor adjectiv