trăsnaie definitie

11 definiții pentru trăsnaie

TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.
TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă ieșită din comun, năstrușnică, extravagantă; năzbâtie, poznă. ♦ Idee năstrușnică; născocire ciudată. – Trăsni + suf. -aie.
TRĂSNÁIE, trăsnăi, s. f. Faptă năstrușnică, necugetată; năzbîtie, poznă. Am făcut colo în spital o trăsnaie. CAMILAR, N. 92. Cît eram mai tînăr, făceam pe fiecare lună cîte o trăsnaie. D. ZAMFIRESCU, R. 96.
trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnắii; pl. trăsnắi, art. trăsnắile
trăsnáie s. f., art. trăsnáia, g.-d. art. trăsnăii; pl. trăsnăi
TRĂSNÁIE s. 1. v. poznă. 2. v. năzbâtie.
TRĂSNÁIE ~ăi f. 1) Faptă neobișnuită prin caracterul ei ciudat. A face ~ăi. 2) Idee sau născocire năstrușnică. [G.-D. trăsnăii] /a trăsni + suf. ~aie
trăsnaie f. idee venită pe neașteptate, toană. [Tras din trăsnì].
trăsnáĭe f., pl. ăĭ (d. a trăsni. Cp. cu toană). Ideĭe care-țĭ trăsnește pin minte, gust subit și extravagant. Poznă.
TRĂSNAIE s. 1. boroboață, ispravă, năzbîtie, năzdrăvănie, pocinog, poznă, șotie, (reg.) boață, dandana, dănănaie, dăndănaie, năsărîmbă, (Mold. și Bucov.) palotie, (prin Ban.) snoabă, (Mold., Bucov. și Transilv.) tonoasă, (înv.) bosma. (Ce ~ ai mai făcut?) 2. bazaconie, năzbîtie, poznă, ștrengărie, (Olt.) trăsneală. (O ~ de copil.)
trăsnaie, trăsnăi s. f. 1. (intl.) spargere 2. năzbâtie, poznă

trăsnaie dex

Intrare: trăsnaie
trăsnaie substantiv feminin