Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru trăscău
TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TRĂSCẮU s. n. (Reg.) Rachiu tare. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TRĂSCẮU s. n. Rachiu tare. Pînă în marginile Bucureștilor puteai să cumperi, să bei și să plătești trăscăul cu un leu kilogramul. PAS, L. I 191. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău. C. PETRESCU, R. DR. 131. ♦ (Regional) Vin acru, rău la gust. – Variantă: trascău (VORNIC, P. 55) s. n.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
trăscắu (reg.) s. n., art. trăscắul
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
trăscău s. n., art. trăscăul
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TRĂSCĂU s. v. basamac, holercă.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
trăscắu (-uri), s. m. – Rachiu bogat în alcool. Origine incertă. Pare a proveni din rădăcina expresivă trosc, caz în care ar însemna „băutură care produce trosnituri”.
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
trăscău s. v. BASAMAC. HOLERCĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
trăscău s. invar. (reg.) rachiu tare
- sursa: Argou 2007
- permalink
trăscău definitie
trăscău dex
Intrare: trăscău
trăscău
substantiv neutru