trăncăneală definitie

9 definiții pentru trăncăneală

TRĂNCĂNEÁLĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.
TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.
TRĂNCĂNEÁLĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni; zgomot produs de cei care trăncănesc; vorbărie deșartă, sporovăială.
trăncăneálă s. f., g.-d. art. trăncănélii; pl. trăncănéli
trăncăneálă s. f., g.-d. art. trăncănélii; pl. trăncănéli
TRĂNCĂNEÁLĂ s. v. flecăreală.
TRĂNCĂNEÁLĂ ~éli f. 1) v. A TRĂNCĂNI. 2) Zgomot produs de persoane care trăncănesc. /a trăncăni + suf. ~eală
trăncăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăncăni.
TRĂNCĂNEA s. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncănit, vorbăraie, vorbărie, (livr.) locvacitate, logoree, (reg.) pălăvăcăială, pălăvrăgitură, pălăvrit, trancana, treanca-fleanca, (Mold.) leorbăială, (prin Munt.) procovanță, (Transilv.) stroncănire, (fig.) clănțăneală, dîrdîială, dîrdîit. (Lăsați ~!)

trăncăneală dex

Intrare: trăncăneală
trăncăneală substantiv feminin