TRĂISTÚȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.

TRĂISTÚȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.

TRĂISTÚȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă. 1. v. traistă (1). Scoteau din trăistuțe bulzii de mămăligă cu brînză și-i așezau la rînd ca să se prăjească în preajma gătejelor aprinse. SADOVEANU, O. VII 136. Scoase inelul din trăistuță și-l pune pe masă. RETEGANUL, P. II 12. 2. v. traistă (2). Pe fiecare noapte să-i dea cîte o trăistuță de alune. ISPIRESCU, L. 92.

trăistúță s. f., g.-d. art. trăistúței; pl. trăistúțe

trăistúță s. f., g.-d. art. trăistúței; pl. trăistúțe

TRĂISTÚȚĂ s. (reg.) săcui, trăistică, trăistioară. (O ~ cu merinde.)

TRĂISTUȚĂ s. (reg.) săcui, trăistică, trăistioară. (O ~ cu merinde.)