Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru trăistioară

TRĂISTIOÁRĂ, trăistioare, s. f. (Pop.) Trăistuță. [Pr.: -ti-oa-] – Traistă + suf. -ioară.
TRĂISTIOÁRĂ, trăistioare, s. f. (Pop.) Trăistuță. [Pr.: -ti-oa-] – Traistă + suf. -ioară.
TRĂISTIOÁRĂ, trăistioare, s. f. Trăistuță. Să-mi gătești merindele, Să-mi umpli trăistioarele. TEODORESCU, P. P. 670.
trăistioáră (pop.) (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trăistioárei; pl. trăistioáre
trăistioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. trăistioárei; pl. trăistioáre
TRĂISTIOÁRĂ s. v. trăistuță.
trăistioa s. v. TRĂISTUȚĂ.

Trăistioară dex online | sinonim

Trăistioară definitie

Intrare: trăistioară
trăistioară substantiv feminin
  • silabisire: -ti-oa-