Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru tr─âinicie

TR─éINIC├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezisten╚Ť─â, durabilitate. ÔÇô Trainic + suf. -ie.
TR─éINIC├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezisten╚Ť─â, durabilitate. ÔÇô Trainic + suf. -ie.
TR─éINIC├ŹE s. f. ├Änsu╚Öirea de a fi trainic, de a dura; rezisten╚Ť─â, durabilitate, soliditate. For╚Ťa ╚Öi tr─âinicia gospod─âriei colective ├«╚Öi au izvorul ├«n munca colectivi╚Ötilor. SC├ÄNTEIA, 1954, nr. 2895. El crede c─â o zidire nu poate avea tr─âinicie. ALECSANDRI, P. P. 193.
tr─âinic├şe s. f., art. tr─âinic├şa, g.-d. tr─âinic├şi, art. tr─âinic├şei
tr─âinic├şe s. f., art. tr─âinic├şa, g.-d. tr─âinic├şi, art. tr─âinic├şei
TR─éINIC├ŹE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ leg─âturii lor.)
TR─éINIC├ŹE f. Caracter trainic; durabilitate; rezisten╚Ť─â. [G.-D. tr─âiniciei] /trainic + suf. ~ie
tr─âinicie f. soliditate.
tr─â─şnic├şe f. (d. tra─şnic). Calitatea de a fi tra─şnic, durabilitate: tr─â─şnicia unu─ş pod.
TR─éINICIE s. 1. durabilitate, rezisten╚Ť─â, soliditate, t─ârie, (├«nv. ╚Öi reg.) statornicie, (├«nv.) nestr─âmutare. (~ unui material.) 2. durabilitate, rezisten╚Ť─â, viabilitate. (~ unei opere.) 3. putere, soliditate. (~ leg─âturii lor.)

Tr─âinicie dex online | sinonim

Tr─âinicie definitie

Intrare: tr─âinicie
tr─âinicie substantiv feminin