TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere (după da).

TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. ♦ A fi neloial față de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvență față de o acțiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. 2. Tranz. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai funcționa (bine), cauzând dificultăți. Memoria îl trădează. 3. Tranz. și refl. A (se) da pe față; a (se) da de gol. – Din lat. tradere.

TRĂDÁ, trădez, vb. I. Tranz. 1. A înșela în mod perfid încrederea cuiva, săvîrșind acte care îi sînt potrivnice, pactizînd în mod interesat cu dușmanul; a fi neloial față de cineva sau de ceva; a vinde (3). A-și trăda patria. ▭ Să se hotărască ce să facă cu orașul Clujului, care de mai multe ori... trădase autoritatea împărătească. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ A dovedi inconsecvență față de o idee, un sentiment, a părăsi o acțiune începută, a se abate de la o linie de conduită. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înșela. Tu m-ai trădat pe mine?... Pe mine m-ai trădat? O! dumnezeu, știi bine Cît eu l-am adorat. ALECSANDRI, T. II 183. 2. A da pe față, a divulga (un secret, un plan etc.). ♦ Fig. A lăsa să se observe sentimentele, gîndurile, intențiile cuiva; a da de gol. Și n-a vorbit cu nimeni de pag Teotolinda... Și n-au trădat-o ochii, nici zîmbetul deschis Dar visul – ah! iubirea te vinde mult în vis. COȘBUC, P. II 199. ♦ (Cu privire la sentimente, intenții, însușiri) A face evident, a scoate la iveală; a vădi, a arăta. V. exprima. Fața pătrată a lui Toma, colțuroasă și aspră, dar simpatică, plăcută... trăda un om hotărît, dîrz, neșovăitor. V. ROM. februarie 1952, 121. Un sentiment de rușine parcă îl oprea de a face cel mai mic gest care ar trăda o urmă de gelozie. BART, E. 49. Un om jovial... trădează o sănătate morală. ANGHEL, PR. 155. ♦ Refl. A se dezvălui, a se descoperi prin imprudență. Gîndurile se trădau în privirile lor. BART, E. 50. 3. Fig. (Despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai sluji, a nu mai funcționa (bine). Îl trădează memoria.

trădá (a ~) vb., ind. prez. 3 trădeáză

trădá vb., ind. prez. 1 sg. trădéz, 3 sg. și pl. trădeáză

TRĂDÁ vb. 1. a-și vinde, (înv.) a-și haini, a-și prodosi. (Și-a ~ patria.) 2. v. înșela. 3. v. autodemasca. 4. (fig.) a-și descoperi, (pop. fig.) a-și dezveli. (A-și ~ intențiile.) 5. v. denota.

TRĂDÁ vb. v. preda.

trădá (-éz, -át), vb. – A vinde pe cineva. Din lat. tradere (sec. XIX), după conjug. lui a da (cf. Pușcariu 1751; REW 8828). – Der. trădător, s. m., după it. traditore.

A TRĂDÁ ~éz tranz. 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.) A abandona în mod perfid sau laș (trecând de partea adversă). ~ Patria. ~ prietenul. 2) fig. (despre facultăți fizice sau psihice) A nu mai sluji ca înainte, diminuând ca potență; a da de sminteală. 3) fig. (persoane) A arăta așa cum este în realitate; a da de gol; a destăinui; a vădi. L-a trădat privirea. Vocea lui trădează neliniște. /<lat. tradere

trădà v. 1. a înșela credința cuiva, a comite o perfidie: a trăda pe un amic; 2. a descoperi un secret; 3. a nu ascunde, a amăgi: forțele sale l’au trădat; 4. a descoperi din imprudență ceea ce trebuia sa rămâie ascuns: s’a trădat. [Formațiune literară după lat. TRADERE].

trădáŭ v. tr. V. trădez.

*trădéz (rar trădáŭ) și tradéz, a trădá v. tr. (lat. trádere, a preda, a trăda [trans, dincolo, și dare, a da]; it. tradire, fr. trahir. V. cred, perd, vînd). Predaŭ (Sec. 19. Rar). Vînd, ajut în ascuns dușmanilor patriiĭ orĭ societățiĭ din care face parte: Ĭuda l-a trădat pe Hristos. Fig. Părăsesc: puterile l-aŭ trădat. Divulg: a trăda un secret. Denot, arăt, daŭ de gol: hîrîĭala vorbeĭ l-a trădat că e Jidan. V. refl. Mă daŭ de gol: ipocritu s’a trădat.

trăda vb. v. PREDA.

TRĂDA vb. 1. a-și vinde, (înv.) a-și haini, a-și prodosi. (Și-a ~ patria.) 2. a înșela, (înv.) a vicleni, (fam. fig.) a încornora. (Și-a ~ nevasta.) 3. a se autodemasca, a se demasca. (S-a ~ fără voie.) 4. (fig.) a-și descoperi, (pop. fig.) a-și dezveli. (A-și ~ intențiile.) 5. a arăta, a atesta, a denota, a indica, a releva, a vădi. (Proiectul întocmit ~ competența autorului lui.)