TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

TRÂNTORÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.

TRÂNTORÍRE, trântoriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.

TRÎNTORÍ, trîntoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trîntorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trîntor, a lenevi. (Fig.) Trîntoresc încă în țărîna udă, culcate, lubenițe lungi. STANCU, D. 250.

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trântorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trântor, a lenevi. – Din trântor.

trântorí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 să trântoreáscă

trântoríre (rar) s. f., g.-d. art. trântorírii

trântorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. trântoreáscă

trântoríre s. f., g.-d. art. trântorírii

TRÂNTORÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

A trântori ≠ a lucra, a munci, a se trudi

A TRÂNTORÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor

trîntorésc v. tr. (d. trîntor). Extermin trîntoriĭ dintr’un stup.

trîntori vb. v. LENEVI. TRÎNDĂVI.