Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru tr├óntitur─â

TR├éNTIT├ÜR─é, tr├óntituri, s. f. Tr├ónt─â, tr├ónteal─â, izbitur─â. ÔÇô Tr├ónti + suf. -itur─â.
TR├éNTIT├ÜR─é, tr├óntituri, s. f. Tr├ónt─â, tr├ónteal─â, izbitur─â. ÔÇô Tr├ónti + suf. -itur─â.
TRÎNTITÚRĂ, trîntituri s. f. Trîntă, trînteală. Săbărel cu cotituri, Mult e bun de trîntituri. TEODORESCU, P. P. 305.
trântitúră s. f., g.-d. art. trântitúrii; pl. trântitúri
trântitúră s. f., g.-d. art. trântitúrii; pl. trântitúri
TRÂNTITÚRĂ s. v. izbitură.
TRÂNTITÚRĂ s. v. bătătură, clavus, păducel.
tr├óntitur─â f. bub─â la talp─â ori la c─âlc├óiul piciorului (c├ónd se calc─â descul╚Ť ├«n locul unde sÔÇÖa tr├óntit sau lovit un cal).
tr├«ntit├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu tr├«ntiri─ş: sÔÇÖa stricat lada de at├«tea tr├«ntitur─ş. Modu de a tr├«nti: nÔÇÖam ma─ş v─âzut a╚Öa tr├«ntitur─â.
TRÎNTITURĂ s. izbitură, lovitură. (O ~ de ușă.)
trîntitură s. v. BĂTĂTURĂ. PĂDUCEL.

Trântitură dex online | sinonim

Trântitură definitie

Intrare: trântitură
trântitură substantiv feminin