Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru tr├óndav

TRß║ĄNDAV, -─é, tr├óndavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; ╚Öi substantivat) Care se mi╚Öc─â ╚Öi lucreaz─â ├«ncet ╚Öi ├«n sil─â; c─âruia ├«i place s─â leneveasc─â; lene╚Ö, molatic, inactiv. [Acc. ╚Öi: tr├ónd├ív] ÔÇô Cf. sb. truntav.
TRß║ĄNDAV, -─é, tr├óndavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; ╚Öi substantivat) Care se mi╚Öc─â ╚Öi lucreaz─â ├«ncet ╚Öi ├«n sil─â; c─âruia ├«i place s─â leneveasc─â; lene╚Ö, molatic, inactiv. [Acc. ╚Öi: tr├ónd├ív] ÔÇô Cf. scr. truntav.
TR├Ä╠üNDAV, -─é, tr├«ndavi, -e, adj. (Despre oameni ╚Öi despre firea lor) Care se mi╚Öc─â greu, care lucreaz─â ├«ncet ╚Öi ├«n sil─â, c─âruia ├«i place s─â leneveasc─â; lene╚Ö, inactiv. Fusese un b─ârbat ├«nalt, voinic, Radu Ochian, moale, tr├«ndav. STANCU, D. 5. Gusturile-mi st─ât─âtoare ╚Öi tr├«ndava-mi fire nu m-au iertat s─â deviu v├«n─âtor. ODOBESCU, S. III 13. Al t─âu duh este tr├«ndav, produce foarte greu. NEGRUZZI, S. II 218. ÔŚŐ Fig. Aci, pe vale, curge Siretul; mai ├«ncolo, pe un pestri╚Ť prundi╚Ö, se leag─ân─â tr├«ndava Moldov─â. NEGRUZZI, S. I 193. ÔŚŐ (Substantivat) E un lene╚Ö... ╚Öi-l ducem la sp├«nzur─âtoare, ca s─â cur─â╚Ťim satul de un tr├«ndav. CREANG─é, P. 330. Am s─â dezbar eu Roma de-un tr├«ndav desfr├«nat. ALECSANDRI, T. II 301. ÔÇô Accentuat ╚Öi: tr├«nd├ív.
trß║ąndav adj. m., pl. trß║ąndavi; f. trß║ąndav─â, pl. trß║ąndave
trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave
TRÂNDAV adj., s. v. leneș.
Tr├óndav Ôëá harnic, muncitor, robaci, truditor
TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care trândăvește; care nu vrea să muncească; leneș; lenos; puturos. /cf. sl. truntav
tr├óndav a. care zace f─âr─â a fi bolnav. ÔĽĹ m. om foarte lene╚Ö. [Vechiu-rom. ╚Öi dial. tr├ónd, umfl─âtur─â ╚Öi tr├óndav = slav. TR├ĽDU, colic─â (v. tr├ónji)].
tr├«╠ündav (est) ╚Öi -├ív (vest), -─â adj. (d. tr├«nd; s├«rb. trunjav, lene╚Ö, truntav, gre┼ş. V. ╚Öi tr├«ntor. Cp. cu bobletic). Vech─ş. Idropic. Az─ş. Fig. Foarte lene╚Ö, sibarit. ÔÇô ├Än Cov. tr├«╠üntav.
TRÎNDAV adj., s. indolent, leneș, puturos, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

Trândav dex online | sinonim

Trândav definitie

Intrare: trândav
trândav adjectiv
trândav