trândăvit definitie

2 intrări

20 definiții pentru trândăvit

TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.
TRÂNDĂVÍT s. n. Trândăvie. – V. trândăvi.
TRÂNDĂVÍ, trândăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trândăvie, a-și petrece vremea lenevind; a lenevi. – Din trândav.
TRÂNDĂVÍT s. n. (Rar) Trândăvie. – V. trândăvi.
TRÎNDĂVÍ, trîndăvesc, vb. IV. Intranz. A trăi în trîndăvie, a-și trece vremea nelucrînd nimic; a lenevi. Parcă n-ai fi stat toată ziua să trîndăvești. DUMITRIU, N. 38. N-aș vrea să trîndăvesc sau să am o slujbă care să nu prezinte nici un interes. DEMETRIUS, C. 47. Avea și el un frate care mai mult trîndăvea decît muncea. PAS, Z. I 100.
TRÎNDĂVÍT1 s. n. (Rar) Trîndăvire, trîndăvie. Te mai oprea temerea că mama și tata au să creadă că nu vrei să muncești, că te-ai învățat cu trindăvitul. PAS, Z. I 267.
TRÎNDĂVÍT2, -Ă, trîndăviți, -te, adj. (Rar) Trîndav, leneș, moleșit. Întîlnindu-te, mi-am zis: Acest haiduc o să-ntreacă trîndăvita boierime. HASDEU, R. V. 123.
TRÂNDĂVÍT2, -Ă, trândăviți, -te, adj. (Rar) Trândav, leneș, moleșit. – V. trândăvi.
trândăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvésc, imperf. 3 sg. trândăveá; conj. prez. 3 să trândăveáscă
trândăvít s. n.
trândăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trândăvésc, imperf. 3 sg. trândăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. trândăveáscă
trândăvít s. n.
TRÂNDĂVÍ vb. v. lenevi.
TRÂNDĂVÍT s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.
A trândăvi ≠ a lucra, a munci, a se trudi
A TRÂNDĂVÍ ~ésc intranz. A-și petrece vremea lenevind; a lenevi; a lenoși. /Din trândav
trândăvì v. a fi trândav.
trîndăvésc v. tr. Fac trîndav. V. intr. Trăĭesc în trîndăvie. V. refl. Mă fac trîndav. – În Cov. trînt-. V. lenevesc.
TRÎNDĂVI vb. a lenevi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.)
trîndăvit s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

trândăvit dex

Intrare: trândăvit
trândăvit substantiv neutru
Intrare: trândăvi
trândăvi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a