trândăveală definitie

7 definiții pentru trândăveală

TRÂNDĂVEÁLĂ, trăndăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală.
TRÂNDĂVEÁLĂ, trândăveli, s. f. Trândăvie. – Trândăvi + suf. -eală.
TRÎNDĂVEÁLĂ, (rar) trîndăveli, s. f. Faptul de a trîndăvi; trîndăvie. Năvăliți să deschidem drumuri largi, de belșug, Să năruim trîndăveli și tăgadă. DEȘLIU, G. 28.
trândăveálă s. f., g.-d. art. trândăvélii; pl. trândăvéli
trândăveálă s. f., g.-d. art. trândăvélii; pl. trândăvéli
TRÂNDĂVEÁLĂ s. v. lene.
TRÎNDĂVEA s. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (Nu face nimic, e de-o ~ fără pereche.)

trândăveală dex

Intrare: trândăveală
trândăveală substantiv feminin