trând definitie

25 definiții pentru trând

TRÂND, trânji, s. m. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună-deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.
TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.
TRÎND, trînji, s. m. (Popular, mai ales la pl.) 1. Hemoroizi. 2. Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor; boală provocată de această larvă. Trînjii sînt niște paraziți ce trăiesc în partea intestinului gros... și produc calului o foarte mare mîncărime. ȘEZ. IV 121. 3. (Rar) Reziduu, rămășiță, rest; fig. lepădătură, drojdie, pleavă. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai... defăimat – jegul, lepra și trînjii societății. M. I. CARAGIALE, C. 57.
trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji
trânji s. m. pl.
APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie.
BURUIANĂ-DE-TRÂNJI s. v. șoaldină.
FLOARE-DE-TRÂNJI s. v. coroniște.
TRÂND adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
TRÂNJI s. pl. v. hemoroizi, șoaldină.
TRÂNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pământului.
trînd (-dă), adj.1. Leneș, trîndav. – 2. Puhav, moale. Creație expresivă, simplă var. a lui tînd-, cf. tînt, tîndală, cu r infix. Legătura cu sl. trątŭ „o anumită boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. – Der. trîndav, adj. (leneș, puturos); trîndăvi, vb. (a lenevi, a se puturoși); trîndăvie, s. f. (lenevie, inactivitate); trînduș, adj. (Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius); trămînda (var. tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a lăsa treaba pe mai tîrziu); t(r)ămîndău, s. m. (leneș, haimana); trînji, s. m. pl. (hemoroizi, hidropizie; plantă, Ranunculus illyricus), de la pl. lui trînd (după Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl. trądŭ „dizenterie”); trinjin, s. n. (plantă, Sedum acre); trînjoaică, s. f. (plantă, Ranunculus illyricus).
TRÂNJI m. pl. pop. Umflături mici dureroase sângerânde la rect și la anus, provocate de o dilatare patologică a venelor; hemoroizi. /<sl. trondu
trând1, trânji, s.m. (înv.) 1. hidropizie, dropică. 2. hemoroizi. 3. trinjoaică.
trând2, trânji, trânduri, s.m. și n. (reg.) 1. larvă a unei insecte din intestinele unor animale; boala cauzată. 2. grunji. 3. rămășițe, resturi. 4. piatră de var, albă, mată, folosită drept cretă.
trânji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiană întrebuințată de popor pentru a vindeca trânjii (Ranunculus illyricus). [Plural din trând cu sensul învechit de «umflătură»(v. trândav)].
trînd n., pl. urĭ (vsl. trondŭ, ĭască, o boală; pol. trad, lepră, bubă. V. trîndav, trînjĭ). Vechĭ. Idropizie: de apa trînduluĭ lînged (Cod. Vor. 98, 1-2). Adj. Trîndav. Azĭ. Rar. (Mold. Ban.). Necopt, lipicĭos (vorbind de pîne).
1) trî́njĭ m. pl. (din trînzĭ, pl. luĭ trînd). Emoroide. O plantă ranunculacee (ranúnculus illýricus), cu care poporu tratează emoroidele.
2) trînjĭ m. pl. Munt. est. Drojdie de cafea.
apa-trîndului s. v. DIZENTERIE.
buruiană-de-trînji s. v. ȘOALDINĂ.
floare-de-trînji s. v. CORONIȘTE.
trînd adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.
TRÎNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus-avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pămîntului.
trînji s. pl. v. HEMOROIZI. ȘOALDINĂ.

trând dex

Intrare: trând
trând M substantiv masculin plural
Intrare: trând (A)
trând A
Intrare: trând (N)
trând N
Intrare: floare-de-trânji
floare-de-trânji substantiv feminin (numai) singular
Intrare: apa-trândului
apa-trândului substantiv feminin articulat