Dicționare ale limbii române

25 definiții pentru trând

TRÂND, trânji, s. m. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună-deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.
TRẤNJI s. m. pl. 1. (Pop.) Hemoroizi. 2. Plantă erbacee din familia orhideelor, cu tulpina fistuloasă și cu flori de culoare galbenă sau brună deschis, plăcut mirositoare (Neottia nidus avis). – Cf. sl. trondŭ.
TRÎND, trînji, s. m. (Popular, mai ales la pl.) 1. Hemoroizi. 2. Larva unei insecte care trăiește în intestinele cailor; boală provocată de această larvă. Trînjii sînt niște paraziți ce trăiesc în partea intestinului gros... și produc calului o foarte mare mîncărime. ȘEZ. IV 121. 3. (Rar) Reziduu, rămășiță, rest; fig. lepădătură, drojdie, pleavă. Am văzut perindîndu-se tot ce Bucureștii avea mai... defăimat – jegul, lepra și trînjii societății. M. I. CARAGIALE, C. 57.
trând (înv., pop.) s. m., pl. trânji
trânji s. m. pl.
APA-TRÂNDULUI s. v. dizenterie.
BURUIANĂ-DE-TRÂNJI s. v. șoaldină.
FLOARE-DE-TRÂNJI s. v. coroniște.
TRÂND adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
TRÂNJI s. pl. v. hemoroizi, șoaldină.
TRÂNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pământului.
trînd (-dă), adj.1. Leneș, trîndav. – 2. Puhav, moale. Creație expresivă, simplă var. a lui tînd-, cf. tînt, tîndală, cu r infix. Legătura cu sl. trątŭ „o anumită boală” (Tiktin; Candrea; Byhan 339) nu pare probabilă. – Der. trîndav, adj. (leneș, puturos); trîndăvi, vb. (a lenevi, a se puturoși); trîndăvie, s. f. (lenevie, inactivitate); trînduș, adj. (Bucov., leneș; insectă, Gestrupes stercorarius); trămînda (var. tămînda), vb. (Trans., a trîndăvi, a lăsa treaba pe mai tîrziu); t(r)ămîndău, s. m. (leneș, haimana); trînji, s. m. pl. (hemoroizi, hidropizie; plantă, Ranunculus illyricus), de la pl. lui trînd (după Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 422; Loewe 32; Conev 100, din sl. trądŭ „dizenterie”); trinjin, s. n. (plantă, Sedum acre); trînjoaică, s. f. (plantă, Ranunculus illyricus).
TRÂNJI m. pl. pop. Umflături mici dureroase sângerânde la rect și la anus, provocate de o dilatare patologică a venelor; hemoroizi. /<sl. trondu
trând1, trânji, s.m. (înv.) 1. hidropizie, dropică. 2. hemoroizi. 3. trinjoaică.
trând2, trânji, trânduri, s.m. și n. (reg.) 1. larvă a unei insecte din intestinele unor animale; boala cauzată. 2. grunji. 3. rămășițe, resturi. 4. piatră de var, albă, mată, folosită drept cretă.
trânji m. 1. pl. emoroide; 2. buruiană întrebuințată de popor pentru a vindeca trânjii (Ranunculus illyricus). [Plural din trând cu sensul învechit de «umflătură»(v. trândav)].
trînd n., pl. urĭ (vsl. trondŭ, ĭască, o boală; pol. trad, lepră, bubă. V. trîndav, trînjĭ). Vechĭ. Idropizie: de apa trînduluĭ lînged (Cod. Vor. 98, 1-2). Adj. Trîndav. Azĭ. Rar. (Mold. Ban.). Necopt, lipicĭos (vorbind de pîne).
1) trî́njĭ m. pl. (din trînzĭ, pl. luĭ trînd). Emoroide. O plantă ranunculacee (ranúnculus illýricus), cu care poporu tratează emoroidele.
2) trînjĭ m. pl. Munt. est. Drojdie de cafea.
apa-trîndului s. v. DIZENTERIE.
buruiană-de-trînji s. v. ȘOALDINĂ.
floare-de-trînji s. v. CORONIȘTE.
trînd adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.
TRÎNJI s. pl. (BOT.; Neottia nidus-avis) (reg.) cuibușor, cuibul-pămîntului.
trînji s. pl. v. HEMOROIZI. ȘOALDINĂ.

Trând dex online | sinonim

Trând definitie

Intrare: trând
trând M substantiv masculin plural
Intrare: trând (A)
trând A
Intrare: trând (N)
trând N
Intrare: floare-de-trânji
floare-de-trânji substantiv feminin (numai) singular
Intrare: apa-trândului
apa-trândului substantiv feminin articulat