toxic definitie

18 definiții pentru toxic

TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a intoxica, de a otrăvi; otrăvitor. 2. S. n. Otravă. – Din fr. toxique.
TOXÍC, -Ă, toxici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care poate intoxica, otrăvi; otrăvitor. 2. Otravă. – Din fr. toxique.
TÓXIC, -Ă, toxici, -e, adj. Care poate otrăvi; otrăvitor, veninos. Alături... de substanțele toxice folosite în lupta împotriva insectelor dăunătoare, rozătoarelor și bolilor plantelor, în ultimii ani încep să se întrebuințeze noi metode chimice. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 379, 5/1. ♦ (Substantivat, n., rar) Otravă, venin. Fermenții cei mai dulci pot produce toxice primejdioase. CARAGIALE, O. III 165.
tóxic1 adj. m., pl. tóxici; f. tóxică, pl. tóxice
tóxic2 s. n., pl. tóxice
tóxic adj. m., pl. tóxici; f. sg. tóxică, pl. tóxice
tóxic s. n., pl. tóxice
TÓXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.)
TÓXIC s. v. otravă.
Toxic ≠ antitoxic, atoxic, netoxic
TÓXIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. // s.n. Otravă. // (Și în forma tox-, toxi-, toxico-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „otrăvitor”, „care are toxine”, „(referitor la) toxine”. [Cf. fr. toxique, it. toxico, lat. toxicum, gr. toxikon – otravă].
TÓXIC1, -Ă I. adj. (despre substanțe) care produce intoxicare, otrăvire; otrăvitor. II. s. n. otravă. (< fr. toxique, lat. toxicus)
TOXIC2(O)- elem. tox(i)-.
TÓXIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre substanțe, factori etc.) Care intoxică organismul. Produs ~. /<lat. toxicum, fr. toxique
toxic a. otrăvitor: substanțe toxice. ║ n. otravă, venin.
*tóxic, -ă adj. (vgr. toxikós, de săgeată, de arc; toxikón phármakon, otravă p. săgețĭ; tóxon, arc. V. toapsec). Veninos: substanță toxică. S. n., pl. e. Otravă.
TOXIC adj. otrăvitor, (pop.) otrăvicios. (Substanță ~.)
toxic s. v. OTRAVĂ.

toxic dex

Intrare: toxic
toxic adjectiv substantiv neutru