toval definitie

9 definiții pentru toval

TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele, de obicei de taurine, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.
TOVÁL, tovaluri, s. n. 1. Piele de vacă, de vițel, de porc sau de cal, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale ori sintetice, din care se confecționează încălțăminte rezistentă. 2. Fig. (Fam.) Obraz (gros) al unei persoane (fără caracter). – Din ucr. tovar.
TOVÁL, tovaluri, s. n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, de culoare naturală, tăbăcită cu substanțe vegetale, care servește la confecționarea fețelor de încălțăminte rezistentă. Un turc uscat, înalt și mustăcios... cu picioarele goale în calevri de lemn și toval. CAMIL PETRESCU, O. II 68. Înainte mergea popa Ghiță... cu cizme de toval. STĂNOIU, C. I. 31.
továl s. n., pl. továluri
továl s. n., pl. továluri
TOVÁL ~uri n. Piele de bovine, porcine sau cabaline, folosită pentru confecționarea încălțămintei rezistente. /<ucr. toval
toval n. piele de bou sau de vacă întreagă: papuci de toval. [Și tovar = rus. TOVARŬ, piele (de vițel)].
továl și (maĭ vechĭ) továr n., pl. urĭ (rus. továr, vită, marfă, podošvennyĭ továr, pele de talpă. V. tovar, tohoarcă). Un fel de pele groasă. Fig. Iron. Obraz gros (fără rușine): tovalu luĭ nu simte.
a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent

toval dex

Intrare: toval
toval substantiv neutru