totoreáță, totoréțe, s.f. (reg.) făcăleț dintr-o ramură de brad cu 5-6 vârfuri la un capăt.

totoreáță f., pl. ețe. Vc. Făcăleț făcut dintr’o ramură de brad căruĭa i se lasă la capăt 5-6 vîrfurĭ. Se ține între palme și se răsucește în mîncare.