TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din fr. totemique.

TOTÉMIC, -Ă, totemici, -ce, adj. Care aparține unui totem, privitor la totem sau la totemism. – Din fr. totémique.

TOTÉMIC, -Ă, totemici, -e, adj. Privitor la totem, aparținînd totemului, de totem.

totémic adj. m., pl. totémici; f. totémică, pl. totémice

totémic adj. m., pl. totémici; f. sg. totémică, pl. totémice

TOTÉMIC, -Ă adj. Referitor la un totem. [Cf. fr. totémique].

TOTÉMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de totem; propriu totemului. 2) Care ține de totemism; propriu totemismului. /<fr. totemique