totalitate definitie

12 definiții pentru totalitate

TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. ♦ Tot (VI 1). – Din fr. totalité.
TOTALITÁTE, totalități, s. f. Numărul complet al lucrurilor sau al ființelor în discuție; ansamblul lucrurilor sau al ființelor legate între ele. [Bălcescu] știe că orice fapt istoric particular aparține unei totalități și că își primește întreaga semnificație numai din legăturile lui. L. ROM. 1953, nr. 1, 36. ♦ Tot (fără să mai rămînă nimic). O masă lichidă, enormă și compactă se prăbușește în totalitatea ei între două rînduri de munți, despicați pînă în temelie. BOGZA, C. O. 336. Spațiul însuși este forma cea mai subtilă și cea mai puternică a mișcării, fiindcă străbate orice corp și ocupă totalitatea universului în infinit și eternitate. MACEDONSKI, O. IV 152. A înțelege acea parte a operei lui Coșbuc... înseamnă... a pricepe mai bine totalitatea creațiunii lui. GHEREA, ST. CR. III 386.
totalitáte s. f., g.-d. art. totalitắții; pl. totalitắți
totalitáte s. f., g.-d. art. totalității; pl. totalități
TOTALITÁTE s. 1. total. (~ vitelor vândute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. v. unanimitate. (A obținut ~ voturilor.) 6. v. ansamblu.
TOTALITÁTE s.f. Cantitate totală. ♦ Total, întreg, ansamblu. [Cf. fr. totalité].
TOTALITÁTE s. f. cantitate totală. ♦ tot, întreg, ansamblu. (< fr. totalité)
TOTALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter total. 2) Unitate rezultată din suma părților componente; tot unitar; ansamblu. [G.-D. totalității] /<fr. totalité
totalitate f. total.
*totalitáte f. (d. total; fr. totalité). Suma tuturor: totalitatea oamenilor. În totalitate, în total, peste tot, în întregime: oraș distrus în totalitate.
TOTALITATE s. 1. total. (~ vitelor vîndute.) 2. sumă. (~ imaginilor dintr-o poezie.) 3. integritate, întregime. (~ bunurilor.) 4. (JUR.) universalitate. (Lasă cuiva prin testament ~a bunurilor sale.) 5. unanimitate. (A obținut ~ voturilor.) 6. ansamblu. (Aceste elemente disparate alcătuiesc o ~.)

totalitate dex

Intrare: totalitate
totalitate substantiv feminin