TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din regiunea Toscana 2. Adj. Care aparține Toscanei sau toscanilor (1), referitor la regiunea Toscana ori la toscani. – Din fr. toscan.

TOSCÁN, -Ă, toscani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Toscanei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Toscanei sau populației acestei regiuni, care este din Toscana, care se referă la regiunea Toscana sau la populația ei; propriu, caracteristic pentru regiunea Toscana sau pentru populația ei. – Din fr. toscan.

toscán adj. m., s. m., pl. toscáni; adj. f., s. f. toscánă, pl. toscáne

toscán s. m., adj. m., pl. toscáni; f. sg. toscánă, g.-d. art. toscánei, pl. toscáne

TOSCÁN, -Ă adj. Din Toscana. ♦ Ordin toscan = ordin arhitectural roman imitat după ordinul doric, caracterizat printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. [< it. toscana, fr. toscan, cf. Toscana – regiune în Italia centrală].

TOSCÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Toscana. II. adj. ordin ~ = ordin arhitectonic roman imitat după ordinul doric, printr-o mare simplitate, cu aspect de robustețe puțin greoaie. ◊ (s. n.) dialect vorbit în Toscana, baza limbii italiene moderne. (< fr. toscan, it. toscano)

Toscan a. și m. originar din Toscana; ordin toscan, cel mai simplu din cele cinci ordine de arhitectură.

toscán, -ă s. Locuitor din Toscana. Adj. Stilu toscan.