tort definitie

28 definiții pentru tort

TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Lat. tortus (< torquere).
TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).
TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tórtă s. f.] – Din germ. Torte.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
TORT1, torturi, s. n. 1. Fir tors de cînepă, de in sau de alte materii textile. Atîta tort mi-am încîlcit. COȘBUC, P. I 93. Adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de malai. CREANGĂ, P. 6. Tortul se-nvălătucește pe fus. CONTEMPORANUL, VII 505. ◊ Fig. Lună, fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. MACEDONSKI, O. I 162. Crucea-mi pare gînditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort. EMINESCU, O. IV 33. ♦ Legătură, scul de fire de cînepă sau de in. Fata are să spele torturile. ȘEZ. I 184. ◊ Fig. Vreo doi... cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni. MACEDONSKI, O. III 15. 2. Țesătură, pînză lucrată din fire de cînepă sau de in. De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sînge-i albul tort. COȘBUC, P. I 146. Degetele repezi poartă acul fin, Ea își coase ochii într-un tort de in. EMINESCU, O. IV 364. ◊ Fig. Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. S-adun’ flori in șezătoare, De painjen tort să rumpă. EMINESCU, O. I 72.
TORT2, torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tórtă s. f.
TÓRTĂ s. f. v. tort2.
tort s. n., pl. tórturi
tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. tórturi
TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.
TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)
TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].
TÓRTĂ s.f. v. tort.
TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)
TORT1 ~uri n. 1) Fir tors din fibre textile (în special din cânepă sau din in). 2) Cantitate de fir tors și depănat. 3) Pânză de cânepă sau de in, folosită, mai ales, pentru confecționarea șervetelor. /<lat. tortus
TORT2 ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte
tort n. cantitate de fire toarse (de in, cânepă, lână). [Lat. TORTUM, ceva sucit, funie].
tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].
1) tort n., pl. urĭ (lat. tõrtus, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: niște tort de matasă.
2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.
*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.
TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.
TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)
tórt, torturi, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco, 1990: 314). – Lat. tortus „șerpuire, spirală” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
tórt, -uri, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco 1990: 314). – Lat. tortus.
cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

tort dex

Intrare: tort (fir)
tort substantiv neutru
Intrare: tort (prăjitură)
tortă substantiv feminin
tort substantiv neutru