TORSIONÁ, torsionez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) răsuci. [Pr.: -si-o-] – V. torsiune.

TORSIONÁT, -Ă, torsionați, -te, adj. (Livr.) Răsucit. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona.

TORSIONÁ, torsionez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) răsuci. [Pr.: -si-o-] – V. torsiune.

TORSIONÁT, -Ă, torsionați, -te, adj. (Livr.) Răsucit. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona.

torsioná (a ~) (livr.) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 torsioneáză

torsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. torsionéz, 3 sg. și pl. torsioneáză

TORSIONÁ vb. v. contorsiona, răsuci, suci.

TORSIONÁT adj. v. răsucit.

TORSIONÁ vb. I. tr. A răsuci, a prelucra un material prin răsucire. [Pron. -si-o-. / cf. engl. torsion].

TORSIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) răsuci; (p. ext.) a (se) deforma. II. tr. a prelucra un material prin răsucire. (după engl. torsion)

A TORSIONÁ ~éz tranz. 1) A supune unei torsiuni. 2) (materiale) A prelucra prin torsiune. /<engl. torsion

torsiona vb. v. CONTORSIONA. RĂSUCI. SUCI.

torsionat adj. v. RĂSUCIT.