torsionare definitie

16 definiții pentru torsionare

TORSIONÁ, torsionez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) răsuci. [Pr.: -si-o-] – V. torsiune.
TORSIONÁRE, torsionări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) torsiona și rezultatul ei; răsucire. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona.
TORSIONÁ, torsionez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) răsuci. [Pr.: -si-o-] – V. torsiune.
TORSIONÁRE, torsionări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a (se) torsiona și rezultatul ei; răsucire. [Pr.: -si-o-] – V. torsiona.
torsioná (a ~) (livr.) (-si-o-) vb., ind. prez. 3 torsioneáză
torsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. torsionéz, 3 sg. și pl. torsioneáză
torsionáre s. f., g.-d. art. torsionării
TORSIONÁ vb. v. contorsiona, răsuci, suci.
TORSIONÁRE s. v. răsucire, torsiune.
TORSIONÁ vb. I. tr. A răsuci, a prelucra un material prin răsucire. [Pron. -si-o-. / cf. engl. torsion].
TORSIONÁR, -Ă adj. v. torționar.
TORSIONÁRE s,f, Acțiunea de a torsiona; torsiune. ♦ Prelucrare a materialelor prin răsucire. [< torsiona].
TORSIONÁ vb. I. tr., refl. a (se) răsuci; (p. ext.) a (se) deforma. II. tr. a prelucra un material prin răsucire. (după engl. torsion)
A TORSIONÁ ~éz tranz. 1) A supune unei torsiuni. 2) (materiale) A prelucra prin torsiune. /<engl. torsion
torsiona vb. v. CONTORSIONA. RĂSUCI. SUCI.
torsionare s. v. RĂSUCIRE. TORSIUNE.

torsionare dex

Intrare: torsiona
torsiona verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -si-o-
Intrare: torsionare
torsionare substantiv feminin
Intrare: torsionar
torsionar