Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

41 defini╚Ťii pentru tors

TO├üRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A trage fire dintr-un caier ╚Öi a le r─âsuci cu m├óna ╚Öi cu ajutorul fusului, pentru a ob╚Ťine fire care pot fi ╚Ťesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor ma╚Öini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asem─ân─âtor cu sf├ór├óitul fusului (c├ónd cineva toarce 1). ÔÇô Lat. torquere ÔÇ×a ├«ntoarceÔÇŁ.
TORS3, TO├üRS─é, tor╚Öi, toarse, adj. (Despre materii textile) Care a fost transformat ├«n fire; r─âsucit. ÔÇô V. toarce.
TORS1 s. n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici c├ónd torc. ÔÇô V. toarce.
TORS2, torsuri, s. n. Sculptur─â reprezent├ónd partea superioar─â a corpului omenesc, f─âr─â membre (╚Öi f─âr─â cap). ÔÖŽ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. ÔÇô Din fr. torse, it. torso.
TO├üRCE, torc, vb. III. 1. Intranz. ╚Öi tranz. A trage fire dintr-un caier ╚Öi a le r─âsuci cu m├óna ╚Öi cu ajutorul fusului, pentru a ob╚Ťine fire care pot fi ╚Ťesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor ma╚Öini speciale. 2. Intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asem─ân─âtor cu sf├ór├óitul fusului (c├ónd cineva toarce 1). ÔÇô Lat. torquere ÔÇ×a ├«ntoarceÔÇŁ.
TORS1 s. n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici c├ónd torc. ÔÇô V. toarce.
TORS3, TO├üRS─é, tor╚Öi, toarse, adj. (Despre materii textile) Care a fost transformat ├«n fire; r─âsucit. ÔÇô V. toarce.
TORS2, torsuri, s. n. Sculptur─â reprezent├ónd partea superioar─â a corpului omenesc, f─âr─â membre (╚Öi f─âr─â cap). ÔÖŽ Trunchiul (gol al) corpului omenesc. ÔÇô Din fr. torse, it. torso.
TO├üRCE, torc, vb. III. Intranz. 1. A trage fire dintr-un caier ╚Öi a le r─âsuci (cu m├«na ╚Öi cu ajutorul fusului) pentru a ob╚Ťine fire care pot fi ╚Ťesute; a prelucra cu ajutorul unor ma╚Öini speciale fibre textile pentru r─âzboaie mecanice. Privesc pe furi╚Ö la Oana care toarce ╚Ö-amestec─â fuioarele de in cu cele de l├«n─â. DELAVRANCEA, O. II 126. Cu tine dou─â fete stau ╚śi torc ├«n r├«nd cu tine. CO╚śBUC, P. I 192. La Humule╚Öti torc ╚Öi fetele ╚Öi b─âie╚Ťii. CREANG─é, A. 47. L├«ng─â prisp─â torcea o fat─â frumoas─â. EMINESCU, N. 8. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A-╚Öi toarce pe limb─â = a se g├«ndi ├«nainte de a vorbi. De-acu-nainte s─â-╚Ťi torci pe limb─â c├«nd ├«i deschide gura ca s─â vorbe╚Öti cu mine, auzi tu? ALECSANDRI, T. 921. Nu i-a tors (mam─â-sa) pe limb─â, se spune despre cineva care vorbe╚Öte cu u╚Öurin╚Ť─â ╚Öi f─âr─â menajamente. ÔŚŐ Tranz. Femeile mai toarser─â c├«teva caiere p├«n─â la c├«ntatul coco╚Öilor de miezul nop╚Ťii. SANDU-ALDEA, U. P. 212. Torcea, torcea, fus dup─â fus, Din zori ╚Öi p├«n─â-n sear─â. IOSIF, PATR: 9. Taci cu mama, Lurc─â, c─â ╚Ťi-a cump─âra mama o furc─â s─â torci un fuior. ALECSANDRI, T. I 384. El m─âtasa o torcea Lung─â funie-o f─âcea. id. P. P. 142. (Figurat sau ├«n contexte figurate) ╚śi-a tors argintul luna ├«n mii ╚Öi mii de raze. MACEDONSKI, O. I 116. C─âtre asfin╚Ťitul zilei, obosit acasm─â-ntorc, ├Änc-o noapte, f─âr─â tihn─â, firul g├«ndului s─â torc. DEMETRESCU, O. 42. Drept preot toarce-un greier un g├«nd fin ╚Öi obscur. EMINESCU, O. I 69. (Refl.) Cu degetele-i v├«ntul love╚Öte ├«n fere╚Öti Se toarce-n g├«ndu-mi firul duioaselor pove╚Öti. EMINESCU, O. I 107. ÔŚŐ Refl. pas. S─â vad─â de putea s─â se toarc─â... ca inul. DR─éGHICI, R. 52. Din ochi lacrimi nu mai stoarce C─â ce zboar─â nu se-ntoarce, Firul rupt nu se mai toarce. ALECSANDRI, P. P. 283. 2. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asem─ân─âtor cu sf├«r├«itul fusului. Ilinca m├«ng├«ia un pisoi care torcea ╚Ö-o tot ├«mboldea cu capul. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 45. C├«nd ╚Öedeau casnicii la lucru iarna... cotoiul sta l├«ng─â d├«n╚Öii ╚Öi torcea. ISPIRESCU, L. 285. ├Än cotlon torcea motanul piept─ân├«ndu-╚Öi o ureche. EMINESCU, O. I 84. Dinaintea gurei de la sob─â se ├«ncovoia o m├«╚Ť─â alb─â, care torcea de mul╚Ť─âmire. ALECSANDRI, O. P. 95. ÔŚŐ (Prin analogie) Motorul porni. Se duse ├«nd─âr─ât la ╚Ťeava de e╚Öapament ╚Öi-l ascult─â cum toarce puternic ╚Öi lini╚Ötit. DUMITRIU, V. L. 127. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. torsei, part. tors.
TORS1 s. n. Faptul de a toarce; toarcere. 1. v. toarce (1). Ai pune-o p-asta la tors ╚Öi la sp─âlat rufe? C. PETRESCU, ├Ä. II 123. Din c├«nd ├«n c├«nd se oprea din tors ╚Öi, suspin├«nd, c─âta lung la feciorul-s─âu. MIRONESCU, S. A. 42. M─â-ntreceam cu fetele cele mari din tors. CREANG─é, A. 63. Cu munca ei, cu torsul... ╚Ťine casa. I. IONESCU, D. 248. ÔŚŐ Fig. C├«nd torsul s-aude l-al vr─âjitor caier, Argint e pe ape ╚Öi aur ├«n aer. EMINESCU, O. I 37. ÔŚŐ Expr. Tors ├«n tors = cu firele de b─ât─âtur─â bine r─âsucite (la fel cu cele folosite pentru urzeal─â). I╚Ťarii se f─âceau ├«n vechime numai din l├«n─â toars─â ┬źtors ├«n tors┬╗. ╚śEZ. VII 178. 2. v. toarce (2). Sunetul produs de pisici c├«nd torc. Se auzi... un tors de motan. SADOVEANU, O. VI 148.
TORS3, TO├üRS─é, tor╚Öi, toarse, adj. (Despre materii textile) F─âcut fire, r─âsucit. Roata ╚Öedea ├«n mijlocul casei ╚Öi canur─â toars─â nu era pentru b─ât─âtur─â. CREANG─é, A. 62. Dintr-o oca de l├«n─â sp─âlat─â ╚Öi toars─â iese 12 co╚Ťi de urzeal─â. I. IONESCU, M. 691.
TORS2, torsuri, s. n. Operă plastică reprezentînd partea superioară a trupului omenesc, fără cap și fără membre. V. trunchi.
to├írce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torce├í, perf. s. 1 sg. tors├ęi, 1 pl. to├írser─âm; conj. prez. 3 s─â to├írc─â; part. tors
tors1 (ac╚Ťiune) s. n.
tors2 (sculptur─â) s. n., pl. t├│rsuri
to├írce vb., ind. prez. l sg. ╚Öi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torce├í, perf. s. 1 sg. tors├ęi, 1 pl. to├írser─âm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. to├írc─â; part. tors
tors (ac╚Ťiunea) s. n.
tors (sculptur─â) s. n., pl. t├│rsuri
TOÁRCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lâna.)
TOÁRCE vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
TORS s. v. filare.
TORS adj. v. filat.
TORS s. trunchi. (Sculptura reprezint─â un ~ de b─ârbat.)
TORS s.n. Bust, trunchiul (unei persoane sau al unei statui) fără cap și fără membre. [< fr. torse, it. torso].
TORS s. n. 1. parte superioară a corpului uman, fără cap și fără membre. 2. sculptură care reprezintă o asemenea parte. (< fr. torse, it. torso)
to├írce (-orc, -├│rs), vb. ÔÇô 1. (├Änv.) A vira, a schimba direc╚Ťia. ÔÇô 2. A fila l├«na. ÔÇô 3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. ÔÇô Mr. torcu, tor╚Öu, toars─â, toarcere; megl. torcu, tor╚Ö, tors, toarciri; istr. torcu, tors. Lat. tăĺrqu─Ľre, prin intermediul unei var. vulgare *tăĺrqu─Ľre (Pu╚Öcariu 1747; REW 8798), cf. it. torcere (logud. torkere), prov. torser, fr. tordre, cat., sp., port. torcer. ÔÇô Der. torc─âtor, s. m. (filator); torc─âtoare, s. f. (femeie care toarce); tors, adj. (filat); tors, adj. (filat); tors, s. n. (ac╚Ťiunea de a toarce; tort); tort, s. n. (fire toarse), din lat. t┼Źrtus (REW 8809), cf. it., port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, tor╚Ťel), s. m. (c─âtin─â, ini╚Ť─â, Cuscuta); torto╚Ťel (var. ├«ntor╚Ťel), s. m. (tor╚Ťel); ├«ntoarce, vb. (a suci, a r─âsuci; a schimba direc╚Ťia; a face pe cineva s─â-╚Öi schimbe p─ârerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a ├«napoia; a restitui, a trimite ├«napoi, a recupera, a desp─âgubi; a converti; a castra, a jug─âni; a da o alt─â fa╚Ť─â unei haine uzate; refl., a se ├«ndrepta c─âtre, a se adresa; refl., a se ├«napoia; refl., a da rest), din lat. intăĺrqu─Ľre (Pu╚Öcariu 888), sau din toarce cu pref. ├«n-; ├«ntorc─âtor, s. n. (tindeche la r─âzboiul ╚Ť─âr─ânesc); ├«ntorc─âtur─â, s., f. (├«nv., r─âscoal─â, r─âzvr─âtire; Trans., prima vizit─â a tinerilor ├«nsur─â╚Ťei la p─ârin╚Ťii unuia dintre ei); ├«ntors, adj. (├«napoiat, r─âsucit; r─âsturnat; str├«mb; castrat; ├«n╚Ť─ârcat; se spune ╚Öi despre alimente care prisosesc, la ├«ntoarcerea dintr-o c─âl─âtorie ╚Öi care nu se m─ân├«nc─â); ├«ntors, s. n. (├«napoiere; desc├«ntec care pretinde a ├«nl─âtura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); ├«ntors─âtur─â, s. f. (cotitur─â; sucire; ocolire, ├«nv├«rtire; schimb, modificare, alt aspect); ├«ntorsur─â, s. f. (schimb; plug); toart─â, s. f. (m├«ner), de la tort, probabil pornind de la m├«nere de fibr─â sau sfoar─â r─âsucit─â, cf. calabr. torta ÔÇ×leg─âtur─â de fir ├«ntre jug ╚Öi oi╚Ötea pluguluiÔÇŁ, sicil. t├▓rta ÔÇ×b─ât─âtur─âÔÇŁ; r─âstoarce, vb. (a restitui, a ├«napoia; a r─âscump─âra).
A TO├üRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma ├«n fire (cu ajutorul fusului). ÔŚŐ A-╚Öi ~ pe limb─â a se g├óndi bine ├«nainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sfor─âit u╚Öor ╚Öi prelung asem─ân─âtor cu sf├ór├óitul fusului. /<lat. torquere
TORS ~uri n. 1) Parte superioară a corpului, exceptând capul și membrele; trunchi; trup; corp. 2) Sculptură care reprezintă această parte a corpului omenesc. /<fr. torse, it. torso
toarce v. 1. a preface l├óna, c├ónepa, etc. ├«n fire sub╚Ťiri; 2. fig. a. ├«nf├«ra: se toarce ÔÇÖn g├óndu-mi firul duioaselor pove╚Öti EM. cu g├ónd ginga╚Ö toarce visuri bl├ónde de noroc AL.; 3. a sfor─âi ├«ncet vorbind de pisici (imit├ónd sunetul fusului la tors). [Lat. TORQUERE, a suci, a ├«ntoarce: rom├óne╚Öte cu sensul restr├óns (┬źa ├«ntoarce cu fusul┬╗), dar accep╚Ťiunea general─â a conservatÔÇÖo compusul ├«ntoarce].
tors n. lucrare de a toarce: torsul cânepei; fig. torsul pisicii.
torso n. 1. partea unui corp f─âr─â cap ╚Öi f─âr─â bra╚Ťe, separat─â de membrele inferioare; 2. bust de fiin╚Ť─â vie, statu─â trunchiat─â.
torc, tors, a toarce (lat. t├Árqu├ęre, tortum ╚Öi torsum, a toarce, a ├«ntoarce: it. t├│rquere, pv. torser, fr. tordre, cat. sp. pg. torcer. ÔÇô Toarce, s─â toarc─â (V. tort). Vech─ş. ├Äntorc. Az─ş. R─âsucesc l├«na (c├«nepa, inu) din ca─şer ca s─â se prefac─â ├«n fir ╚Öi s─â se ├«nv├«rteasc─â pe fus. V. intr. Sfor─â─ş (ca fusu c├«nd seÔÇÖnv├«rte╚Öte), vorbind de o pisic─â c├«nd o m├«ng├«─ş ╚Öi e mul╚Ťumit─â.
tors n., pl. ur─ş. Ac╚Ťiunea de a toarce: torsu l├«ni─ş, se auzea torsu pisici─ş.
TOARCE vb. (TEXT.) a fila. (A ~ lîna.)
toarce vb. v. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. REVENI. VENI.
TORS adj. (TEXT.) filat, răsucit. (Lînă ~.)
TORS s. (TEXT.) filare, filat, toarcere, (rar) torc─âtur─â.
TORS s. trunchi. (Sculptura reprezint─â un ~ de b─ârbat.)
tors, s.n. ÔÇô Faptul de a toarce. ÔÖŽ (mag.) Torsul feciorilor, ritual practicat ├«n ╚Öez─âtori, prin care o fat─â toarce din susul caierului, de la toate fetele, cu roata de la fus ├«ntoars─â. ÔÇô Din toarce (< lat. torquere ÔÇ×a ├«ntoarceÔÇŁ) (DEX, MDA).
a toarce pisicii expr. a divulga un secret.
a-i lua (cuiva) must─â╚Ťile la tors expr. (er.) a practica cunili╚Ťia.

Tors dex online | sinonim

Tors definitie

Intrare: toarce
toarce verb grupa a III-a conjugarea a X-a
Intrare: tors (adj.)
tors 1 adj. adjectiv
Intrare: tors (toarcere)
tors 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: tors (sculptur─â)
tors 2 s.n. substantiv neutru