Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru torpoare

TORPOÁRE s. f. (Franțuzism rar) Toropeală, somnolență. Într-o străfulgerare a cugetului, judecă realitatea altfel de cum o vedea în torpoarea conștiinței de cîțiva ani încoace. C. PETRESCU, A. 387.
TORPOÁRE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, lâncezeală, lâncezire, moleșeală, moleșire, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, toropire, zăduf, zăpușeală.
TORPOÁRE s.f. (Rar) Toropeală, lâncezeală, somnolență. [Gen. -ei. / < fr. torpeur, cf. lat. torpor].
TORPOÁRE s. f. toropeală, lâncezeală, somnolență. (< fr. torpeur, lat. torpor)
torpoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. LÎNCEZEALĂ. LÎNCEZIRE. MOLEȘEALĂ. MOLEȘIRE. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. TOROPIRE. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

torpoare definitie

torpoare dex

Intrare: torpoare
torpoare