torpilor definitie

10 definiții pentru torpilor

TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.
TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război ușoară și rapidă, înzestrată pentru lansarea torpilelor. – Din fr. torpilleur.
TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război, ușoară și rapidă, înzestrată în mod special pentru atacul cu torpile. Un torpilor, negru ca un bivol, gonit din urmă, trecu vijelios. BART, E. 121.
torpilór s. n., pl. torpiloáre
torpilór s. n., pl. torpiloáre
TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].
TORPILÓR, -OÁRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) înzestrat cu instalații lanstorpile. II. s. n. navă militară de tonaj mic, rapidă, dotată cu instalații de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)
TORPILÓR ~oáre n. Navă maritimă militară, ușoară și rapidă, înzestrată cu torpile. /<fr. torpilleur
torpilor n. luntre de aruncat sau de așezat torpile.
*torpilór n., pl. oare (fr. torpilleur). Mar. Bastiment mic și răpede care aruncă torpile. V. vedetă.

torpilor dex

Intrare: torpilor
torpilor substantiv neutru