Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru torpilor

TORPIL├ôR, torpiloare, s. n. Nav─â de r─âzboi u╚Öoar─â ╚Öi rapid─â, ├«nzestrat─â pentru lansarea torpilelor. ÔÇô Din fr. torpilleur.
TORPIL├ôR, torpiloare, s. n. Nav─â de r─âzboi u╚Öoar─â ╚Öi rapid─â, ├«nzestrat─â pentru lansarea torpilelor. ÔÇô Din fr. torpilleur.
TORPILÓR, torpiloare, s. n. Navă de război, ușoară și rapidă, înzestrată în mod special pentru atacul cu torpile. Un torpilor, negru ca un bivol, gonit din urmă, trecu vijelios. BART, E. 121.
torpilór s. n., pl. torpiloáre
torpilór s. n., pl. torpiloáre
TORPILÓR s.n. Navă (ușoară) de luptă, cu viteză mare, care atacă alte nave mai ales cu torpile. // s.m. Marinar specializat în manevrarea și lansarea torpilelor. // adj. Vedetă torpiloare = navă ușoară de luptă, cu tonaj mic și viteză foarte mare, înzestrată cu tuburi de lansare a torpilelor, cu grenade antisubmarine și cu armament antiaerian. [Cf. fr. torpilleur].
TORPIL├ôR, -O├üRE I. adj. (despre nave, avioane, submarine) ├«nzestrat cu instala╚Ťii lanstorpile. II. s. n. nav─â militar─â de tonaj mic, rapid─â, dotat─â cu instala╚Ťii de lansare a torpilelor. III. s. m. marinar specializat ├«n manevrarea ╚Öi lansarea torpilelor. (< fr. torpilleur)
TORPILÓR ~oáre n. Navă maritimă militară, ușoară și rapidă, înzestrată cu torpile. /<fr. torpilleur
torpilor n. luntre de aruncat sau de așezat torpile.
*torpilór n., pl. oare (fr. torpilleur). Mar. Bastiment mic și răpede care aruncă torpile. V. vedetă.

Torpilor dex online | sinonim

Torpilor definitie

Intrare: torpilor
torpilor substantiv neutru