Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru torpil─â

TORPIL├ü, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o nav─â cu torpile, a scufunda o nav─â cu ajutorul torpilelor. ÔÖŽ Fig. (Fam.) A face s─â e╚Öueze, a submina un plan, o ac╚Ťiune etc. ÔÇô Din fr. torpiller.
TORP├ŹL─é, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prev─âzut cu motor propriu ╚Öi cu ├«nc─ârc─âtur─â exploziv─â, care se lanseaz─â ├«mpotriva unei nave inamice de pe o nav─â de lupt─â, din avion sau de pe coast─â. 2. Pe╚Öte marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal ╚Öi ventral, capabil s─â produc─â la atingere, desc─ârc─âri electrice cu care ├«╚Öi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ie╚Öit din uz; ├«n compusul) Om-torpil─â = torpil─â (1) condus─â la ╚Ťint─â de unul sau doi oameni, care se ├«ndep─ârtau dup─â ce o prindeau de fundul navei. ÔÇô Din fr. torpille.
TORPIL├ü, torpilez, vb. I. Tranz. A ataca o nav─â du╚Öman─â cu torpile, a scufunda o nav─â cu ajutorul torpilelor. ÔÖŽ Fig. (Fam.) A face s─â e╚Öueze, a submina un plan, o ac╚Ťiune etc. ÔÇô Din fr. torpiller.
TORP├ŹL─é, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prev─âzut cu motor propriu ╚Öi cu ├«nc─ârc─âtur─â exploziv─â, care se lanseaz─â ├«mpotriva unei nave inamice de pe o nav─â de lupt─â, din avion sau de pe coast─â. 2. Pe╚Öte marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal ╚Öi ventral, capabil s─â produc─â la atingere, desc─ârc─âri electrice cu care ├«╚Öi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Ie╚Öit din uz; ├«n compusul) Om-torpil─â = torpil─â (1) condus─â la ╚Ťint─â de unul sau doi oameni, care se ├«ndep─ârtau dup─â ce o prindeau de fundul navei. ÔÇô Din fr. torpille.
TORPIL├ü, torpilez, vb. I. Tranz. (Cu privire la nave) A ataca cu torpile, a scufunda cu ajutorul torpilelor. ÔÖŽ Fig. (Cu privire la ac╚Ťiuni, planuri etc.) A face s─â e╚Öueze, a submina. Dac─â cineva de acolo... avea interes s─â ne torpileze experien╚Ťa, ce, era prost s─â-╚Öi lase cartea de vizit─â? BARANGA, I. 207.
TORP├ŹL─é, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin, prev─âzut cu motor propriu, care se lanseaz─â ╚Öi se dirijeaz─â de pe o nav─â de lupt─â, din avion sau de la o sta╚Ťie de pe coast─â, pentru a lovi o nav─â ╚Öi a o scufunda. Hot─âr├« s─â preg─âteasc─â o torpil─â mare cu tot restul de fulmicoton ce-i mai r─âm─âsese. BART, S. M. 72. 2. Pe╚Öte de mare lung p├«n─â la un metru ╚Öi jum─âtate, capabil s─â produc─â desc─ârc─âri electrice la atingere (Torpedo marmorata ).
torpilá (a ~) vb., ind. prez. 3 torpileáză
torp├şl─â s. f., g.-d. art. torp├şlei; pl. torp├şle
torpil├í vb., ind. prez. 1 sg. torpil├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. torpile├íz─â
torp├şl─â s. f., g.-d. art. torp├şlei; pl. torp├şle
TORPILÁ vb. v. submina.
TORPIL├ü vb. I. tr. A ataca ╚Öi a lovi cu torpile o nav─â, scufund├ónd-o. ÔÖŽ (Fig.) A zdrobi, a nimici, a face s─â e╚Öueze, a submina (o ac╚Ťiune, un plan etc.). [Cf. fr. torpiller].
TORP├ŹL─é s.f. 1. Pe╚Öte de mare cartilaginos, din familia calcanului, capabil s─â produc─â desc─ârc─âri electrice la atingere. 2. Proiectil mare autopropulsat care este lansat ╚Öi dirijat c─âtre o nav─â pentru a o scufunda; torpedo1 (3) [├«n DN]. [< fr. torpille, cf. it. torpedine].
TORPIL├ü vb. tr. 1. a ataca ╚Öi a lovi cu torpile o nav─â, scufund├ónd-o. ÔŚŐ (fig.) a face s─â e╚Öueze, a submina (o ac╚Ťiune, un plan etc.). 2. a efectua o explozie comandat─â de la suprafa╚Ť─â ├«n interiorul unei g─âuri de sond─â cu ajutorul unei torpile (3). (< fr. torpiller)
TORP├ŹL─é s. f. 1. pe╚Öte marin cartilaginos, din familia calcanului, capabil s─â produc─â desc─ârc─âri electrice la atingere; torpedo1 (4). 2. proiectil submarin autopropulsat, lansat ╚Öi dirijat ├«mpotriva navelor. 3. recipient cu exploziv pentru torpil─âri (2) ├«n mine. (< fr. torpille)
A TORPIL├ü ~├ęz tranz. 1) (nave maritime) A scufunda cu ajutorul torpilelor. 2) fig. (ac╚Ťiuni, activit─â╚Ťi, planuri etc.) A ├«mpiedica s─â se realizeze; a face s─â e╚Öueze; a z─âd─ârnici; a ├«mpiedica; a dejuca; a contracara. ~ negocierile. /<fr. torpiller
TORP├ŹL─é ~e f. 1) Proiectil submarin autopropulsat, care este lansat ╚Öi dirijat pentru a scufunda navele. 2) Pe╚Öte marin de talie mare, cu solzi cartilagino╚Öi, care produce desc─ârc─âri electrice la atingere cu prada. /<fr. torpille
torpil─â f. 1. soiu de pe╚Öte care prin o como╚Ťiune electric─â amor╚Ťe╚Öte pe cel ce-l atinge; 2. ma╚Öin─â de r─âsboiu ce face s─â sar─â ├«n aer cor─âbiile prin mijlocul unei exploziuni submarine.
torp├şl─â f., pl. e (fr. torpille, d. it. torpiglia ╚Öi torp├ędine). Un fel de pe╚Öte marin lat care are la baza capulu─ş un aparat electric care-╚Ť─ş amor╚Ťe╚Öte m├«na c├«nd ├«l apuc─ş ╚Öi ucide pe╚Öti─ş pe care-i atinge. Un fel de ma╚Öin─â de forma unu─ş mare morun ├«nc─ârcat─â cu exploziv ╚Öi care se arunc─â pe ap─â spre corabia du╚Öm─âneasc─â, pe care, dac─â o c─şocne╚Öte, explodeaz─â ╚Öi o sparge: torpil─â automobil─â, torpil─â de fund (min─â). ÔÇô Cele ma─ş renumite torpile sunt ale lu─ş Whitehead ╚Öi Fish. SÔÇÖa┼ş ├«ntrebuin╚Ťat ├«nt├«─şa oar─â la 1864, ├«n r─âzbo─şu civil dintre statele numite az─ş ÔÇ×Statele-UniteÔÇŁ.
*torpil├ęz v. tr. (d. torpil─â; fr. torpiller). Mar. Sparg cu torpila.
torpila vb. v. SUBMINA.
TORPILĂ proiectil mare, autopropulsat care este lansat și dirijat către o navă pentru a o scufunda din avioanele minerotorpiloare.
torpila, torpilez v. t. a face s─â e╚Öueze, a submina un plan / o ac╚Ťiune etc.
torpilă, torpile s. f. 1. sticlă cu băutură alcoolică. 2. (în sport) minge expediată violent, cu mare viteză.

Torpil─â dex online | sinonim

Torpil─â definitie

Intrare: torpil─â
torpil─â substantiv feminin
Intrare: torpila
torpila verb grupa I conjugarea a II-a