Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru toropitor
TOROPITÓR, -OÁRE, toropitori, -oare, adj. Care toropește; moleșitor, amețitor. – Toropi + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
TOROPITÓR, -OÁRE, toropitori, -oare, adj. Care toropește; moleșitor, amețitor. – Toropi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
TOROPITÓR, -OÁRE, toropitori, -oare, adj. Care toropește; moleșitor, amețitor. Jocul acesta al ploilor mari, noaptea, și al căldurilor arzătoare, toropitoare, ziua, a dus la un rod îmbelșugat. CAMIL PETRESCU, O. I 265.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
toropitór adj. m., pl. toropitóri; f. sg. și pl. toropitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
toropitór adj. m., pl. toropitóri; f. sg. și pl. toropitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
TOROPITÓR adj. moleșitor. (O căldură ~.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
TOROPITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care toropește; în stare să producă toropeală; moleșitor. /a toropi + suf. ~tor
- sursa: NODEX 2002
- permalink
TOROPITOR adj. moleșitor. (O căldură ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Toropitor dex online | sinonim
Toropitor definitie
Intrare: toropitor
toropitor adjectiv
