toropit definitie

2 intrări

19 definiții pentru toropit

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătaie. – Din ucr. toropyty.
TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameți, a buimăci, a moleși. ♦ A cuprinde, a copleși; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit, amorțit (de somn, de căldură etc.). – V. toropi.
TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mai ales la participiu) A aduce în stare de toropeală; a ameți, a buimăci, a moleși. Santinela toropită de dogoarea soarelui, se clătina, gata s-adoarmă. CAMILAR, N. I 360. Toropiți de căldură erau și oamenii; toropite erau și vitele. SADOVEANU, O. VII 237. Bietul Ion, șovăind ca un om toropit de băutură... o luă întîi spre comună. VLAHUȚĂ, O. A. 357. ♦ A cuprinde, a copleși, a năpădi, a lua în stăpînire. Și nu poate reconstitui cum... se instalează durerile în cap, treptat și perfid, pînă ce toropește toată ființa. C. PETRESCU, C. V. 260. Te toropește somnul. ȘEZ. I 56. ◊ Refl. pas. Inima lui Cimpoeșu se toropi de-o imensă milă. CAMILAR, N. I 416. 2. A culca la pămînt, a strivi (bătînd, lovind). Să ne toropească, de cumva n-am fost unul altuia cu priință. SBIERA, P. 88. Cît pe ce să ne toropească bradul aprins, de nu băga de seamă unul dintre plăieși. CREANGĂ, A. 31. O, îmi vine să-l toropesc! ALECSANDRI, T. 707.
TOROPÍT, -Ă, toropiți, -te, adj. Moleșit, amețit. (Fig.) Toropit, bătrîn, pe coastă, Dormitează lînced Clujul. BENIUC, A. R. 37.
toropí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 să toropeáscă
toropí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. și pl. toropeáscă
TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleși. (Canicula îl ~.)
TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.
TOROPÍT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~ de oboseală.) 3. amorțit. (~ de căldură.)
A TOROPÍ ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleșeală; a moleși. 2) A cuprinde din toate părțile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropși; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty
A SE TOROPÍ mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty
toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].
toropì v. 1. a prăpădi, a răpune: cât pe ce să ne toropească bradul aprins CR.; 2. fam. a ameți în bătăi; 3. a fi doborît de somn. [Cf. rus. TOROPĬETĬ, a spăimânta, și TOROPITĬ, a zori].
toropésc v. tr. (cp. cu rus. toropitĭ, a împinge, a grăbi, toropĭetĭ, a fi intimidat). Moleșesc, fac să-țĭ vie lene: o căldură care te toropea.
TOROPI vb. 1. a(-l) ajunge, a(-l) birui, a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) înfrînge, a(-l) învinge, a(-l) podidi, a(-l) prinde, a(-l) răzbi, (înv.) a(-l) preacovîrși, (fig.) a(-l) doborî, a(-l) lovi. (L-a ~ somnul.) 2. a moleși. (Canicula îl ~.)
toropi vb. v. SNOPI. STÎLCI.
TOROPIT adj. 1. biruit, copleșit. (~ de somn.) 2. moleșit. (E tare ~.) 3. amorțit. (~ de căldură.)

toropit dex

Intrare: toropit
toropit adjectiv
Intrare: toropi
toropi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a